Peisaj urban

.

Recomandări: Carmen, Ana Usca, Vania, Rokssana, Gabi, Cristian Dima, Ilarie.

MFC 44

Recomandări: Carmen, Gabi, Cristian Dima, Mirela Pete, Pandhoraa, Dordefemeie, Cristi Milla, Zamphotograph, Zina, Slowaholic, Liviu Bimbea, Theodora, Vania, Rokssana, Imagini, Lili, Schtiel, Ela Roseni, Mika.

Compunere

                                                                                                       Liviu Neamţu, clasa a VII-a C

                                           Tatăl meu – Compunere

Tatăl meu este un om bun. El face politică şi ne aduce zilnic parizer şi napolitane. Cu mama vorbeşte frumos şi nici măcar nu o bate.
Într-o noapte din vara anului 2012, şi-a luat Ţara înapoi. S-a dus cu tanti Monica la Casa Rustic ca să sărbătorească. Acolo, a luat-o în freză de la mai mulţi ciumpalaci. Pe tanti Monica n-au vrut s-o violeze. Amândoi au băut supa cu paiul până prin ianuarie 2013. Tanti Monica şi-a revenit prima şi, dacă n-o loveau la coafor cu laptopul în cap, poate ar fi trăit şi astăzi.
Tata s-a luptat apoi să-şi redobândească Ţara, că iarăşi o pierduse între timp. De fiecare dată, a fost protezat cu profesionalism.
Eu sunt mândru de tatăl meu şi vreau să mă fac fotbalist!

Nono

Ştiind că vei lectura o carte în care personaje sunt un ursuleţ de pluş, două pisici, o minge şi câţiva câini, te aştepţi, cel mai probabil, la ceva hazliu. Or, măcar, de formă hazliu şi trist în fond. Dar, dominanta lui Nono este tristeţea. Renata Carageani a numit cartea chiar după acel Nono, ursul de pluş cu fular şi ochelari, care se înghesuie pe comp ori se îndeasă în frigider. În carte, urmăreşte multe filme la televizor, în mare parte de aici făcându-şi ideile despre viaţă.

Inocent, Nono pare a înclina să vadă partea plină a paharului, în vreme ce paharul e mai tot timpul gol, şi e atras de lumină, într-o scriere în care ploaia nu mai conteneşte, capitole bune, iar apariţia soarelui arde sterp.  Pretutindeni licăre o nădejde eshatologică, dar îngerul care se arată este de recuzită, iar minunile sale, discutabile. Totuşi, ursuleţul e rar cuprins de deznădejde – „Gândul că aş putea fi nemuritor mă înspăimântă!” – socotind că nu i se va fi dat o nemurire care să-l ţintuiască în lumea aceasta. Lume de care, de altfel, nu se dezice şi-n care încearcă, după puteri, să fie de folos.

Poantele nu doar că nu lipsesc din scriere, ci chiar abundă, însă şi acelea au o doză de amărăciune, invitând să râzi şi să plângi în acelaşi timp, cumva ca în teatrul lui Cehov, evocat – destul de surprinzător, dat fiind că mai mult s-a uitat la televizor – chiar de personajul principal.

Finalul aduce o înseninare, de care nici Nono şi nici cititorul nu sunt tocmai convinşi, şi accentuează nădejdea într-o lume mai bună, doar întrezărită, cumva ca în Unchiul Vania.

După puteri – e doar un ursuleţ de pluş! – Nono invită la trăirea vieţii ca şi cum aceasta ar avea vreun sens, socotind că iubirea nu va fi doar vreo vorbă goală şi că toate vor ajunge cândva în lumina cea neînserată!

Se va fi înţeles din acestea că Nono nu poate fi ignorat, cartea lecturându-se ca de la sine, pe când cititorul revine în copilărie, resimţind, într-o măsură, emoţiile de atunci.

MFC 14

Recomandări: Carmen, Rokssana, Mirela Pete, Anacondele, Dana Pătrănoiu, Florentina, Ninulescu, Tudor Enea, Emme, Aliceee, Geanina, Rux, Mucroz, Diana, Zolty, Raki, Abbilbal, Alexandru, Roxana Muntean, Rontziki, Rocs, Dana, Pandhoraa, Slowaholic, Karmapolice, Fosile, Leovi, Anastasia Teodosie, Pisica Neagră, Ratzone, Fewstuff, Robert N, Tu1074, Blind Love, B. D., Aniela, Melly, Zina, Gândire logică, Cămăraş de lumini, Sara, Scorpio, Nima, Lili, Schtiel, Gabi, Link-Ping, Cosmin Ştefănescu, Vania, Almanahe, Ela Roseni, Imagini, Verovers, Theodora Marinescu, Grişka, Clipe de Cluj, Rotheo.

MFC

Recomandări: Carmen, Diverse, Gabi, Florentina, Fosile, Gabriela Raza, Geanina, Imagini, Lili, Mirela Pete, Ninu, Pandhoraa, Pishky, Rokssana, Roxana Muntean, Rux, Schtiel, Sorin, Tudor Enea, Zolty, Almanahe, Theodora Marinescu, Ragnar, Daurel, Gabriela Elena, Ela Roseni, Cosmin Ştefănescu, Mădălina Ciucu, Link-Ping, Carmen Amza, Adela Onete, Răzvan Rinder, Vania.

Altruism

Spre deosebire de eresuri ori credinţe deşarte, care sunt forme ale neştiinţei, superstiţia este mai presus de cunoaştere, adică ştii că trebuie să procedezi într-un fel, chiar dacă-ţi scapă toate raţiunile pentru care faci asta. De pildă, niciodată n-am trecut dintr-un an în celălalt fără să am asupra mea bani. Ultima dată, chiar m-am împrumutat.

„Doar trec într-un an nou, nu trec Styxul!” – mi-am zis, nemaidorind să fac saltul doar cu sume minore asupra mea. Un prieten mi-a dat cincizeci de mii de euro.

- Da’ fii atent! Pe doi mi-i aduci, că vreau să-mi iau apartament!…

- Bine – răspunsei, cutremurat de egoismul său îngust.

Deşi cu strângere de inimă, i-am înapoiat banii, chiar dacă şi astăzi am convingerea că eu i-aş fi întrebuinţat mai cu folos. Cum îi avusei asupra mea în noaptea de Revelion, aşteptam într-un birt sordid ca stratagema să-şi facă efectul. Eram cam pe la al treilea rachiu când de mine se apropie un individ. Limbajul trupului trăda angoasa, în vreme ce chipul căuta să şi-l ascundă îndărătul gulerului ridicat. I-am reţinut ochii, mult mai înspăimântaţi decât restul trupului, cu tot limbajul său explicit.

- Poţi să ţii asta? – mă întrebă, întinzându-mi o sacoşă.

- Pot! – răspunsei, căci îmi era tot aia.

- Bine, mulţumesc! – zise individul şi se grăbi să dispară.

În sacoşă, circa o sută de mii de euro. Poate, ceva mai mult. Dădui un rând la tot localul, apoi mă mutai în Sabres. A urmat o săptămână de festin, căci vrusei hic et nunc să-mi împlinesc dorinţe mai vechi, timp în care banii se cam topiră. Nu apucasem să mă îngrijorez, căci o femeie de-o frumuseţe răpitoare mă abordă:

- Am auzit că eşti de încredere! Ţine servieta asta…

Dacă acum era cam un milion, n-am mai fost la fel de nesăbuit cu cheltuielile, parte din bani destinându-i cămătăriei. Deja prin luna mai eram putred de bogat, ba chiar devenisem reticent în a mai primi bagaje misterioase de la te miri cine.

„Dacă ajuţi pe unul, după aia vin toţi pe capul tău!” – obişnuiam să filozofez în acea perioadă.