Desen de Gabriel Pacheco
Am reîntâlnit de curând, într-un han, un prieten pe care nu-l mai văzusem de mult şi despre care am auzit circulând felurite zvonuri. După ce ne-am salutat, l-am întrebat cât mai delicat cu putinţă:
- Da’, tu nu eşti mort?
- Nu… – răspunse.
- Şi-atunci, ce tot zic ăştia?…
- Nu ştiu. Oamenii vorbesc vrute şi nevrute…
Am luat un butoiaş cu vin şi-am mai depănat, în următoarele ceasuri, amintiri din vremurile apuse, când ne părea că lumea ar avea vreun rost.
Dispărând colegul (la closet, presupun), am dat să achit butoiaşul, golit între timp. Socoteam că voi plăti jumătate, dar hangiţa pretindea că n-am mai fost cu nimeni. Lămurit că-i o proastă, ca să nu mă mai lungesc, am plătit tot butoiaşul şi am pornit-o, văzându-mi de-ale mele.
Către seară, amintindu-mi de prieten, l-am sunat pe telefon, însă n-a răspuns. “Ăsta mai bea încă!” – îmi zisei, şi-am început să caut ce-a mai scris, peste zi, Kălugărul Koprophil pe bloguri…
g1b2i3
/ martie 27, 2010Da` calugarul ala mai traieste?
Caius
/ martie 27, 2010Gabi: Nu prea îmi pasă dacă da sau nu…
CELLA
/ martie 27, 2010of, Caius, odată ori altădată fiecare dintre noi, sper încă, are revelaţia dată de … şi i se pare că lumea ar fi avut un rost …
apoi, vine plata(butoiaşul se cere plătit şi nu-i vina lui) şi rămânem cu ortul întrebându-ne-’n nefiinţă, abia, ce am trăit şi ce bip-bip a fost vis?
Pucca
/ martie 27, 2010de aceeasi parere cu cella.
CARMEN
/ martie 28, 2010în tot raul e un bine! ati baut împreuna, ai platit singur?! bine ca nu te-a luat cu el, când a disparut…
silavaracald
/ aprilie 4, 2010Încearcă să vezi “Farmecul discret al burgheziei”, de Bunuel. O să înţelegi de ce!
Caius
/ aprilie 5, 2010L-am văzut, dar sunt mai faine scrierile mele!