XLIV. Lucrări extraordinare Viorel Fota nu performă la Racila în problema arhiereilor, abandonând treptat subiectul şi ocupându-se de starlete. Totodată, Cornel Jitariuc reveni în Eshaton, tratând cât se poate de pertinent problemele Bisericii, însă indicând doar direcţiile vrednice de urmat, fără a ataca vreun arhiereu. Cum pe numele său se emisese un ordin de urmărire generală, iar [...]

XLIII. Honest Iago! Este un paradox faptul că, într-o ţară în care fură aproape toată lumea, unii ajung să plătească scump acest obicei! Cu atât mai surprins a fost părintele Miculea să se vadă reţinut de poliţie, mai cu seamă că el doar îşi reţinuse o parte din nişte bani despre care socotea că nimeni [...]

XLII. Abstract Revenit de vreo săptămână, nu simţeam prea mari schimbări, cu toate că aveam în plus peste o sută de miliarde de euro. Banii fiind depuşi în bancă, îi priveam ca pe ceva abstract, în plan imediat contând, ca şi până acum, ceea ce aveam în buzunar. Adevărat, acum aveam oricând suficient, chiar dacă [...]

XLI. Pesni i tanţî smerti – Sumbre locuri! – comentă Igor, în vreme ce Cornel Jitariuc revenea în trup. Vei fi făcut tu ceva rele de vreme ce-ai ajuns acolo… Acum, probabil te gândeşti să începi o viaţă nouă. Dar, treptat, vei realiza că este dificil să te împotriveşti năravurilor atât de adânc înrădăcinate şi-o [...]

XL. Omnia mutantur, nihil interit Să revii într-un loc poate avea un anume parfum, însă în primul rând îţi doreşti să revezi persoane, decorul rămânând, altminteri, inexpresiv. Astfel că este de înţeles cum, reveniţi în Timişoara, ne-am grăbit către Papa-Caffe. Aici nu se aflau doar obişnuiţii casei, Filaret, Caius, Teodosie şi domnul plutonier-major Onici, ci şi [...]