Covorul chinezesc

Anual, pe 17 august viaţa mea se modifică (deşi enunţul pare unul cât se poate de simplu, el cuprinde o foarte subtilă aluzie!). Fiind sufocat cu cadouri, am ulterior mai multe bibelouri de pe care să şterg praful, o colecţie de manele mai variată, mai multe automobile pentru care să plătesc impozit, şi tot aşa…

Anul trecut, dintr-o sumedenie de daruri, cel mai mult m-a impresionat un covor chinezesc. Un autor minor ar introduce aici o descriere, plictisind pe toată lumea. Cum, însă, eu sunt un scriitor de renume naţional – şi nu numai! -, însuşi domnul Dan C. Mihăilescu lecturând şase pagini din opera mea (şi-ar fi citit toată cartea dacă n-ar fi adormit şi, trezindu-se mai apoi, n-ar fi trebuit să plece la aeroport), nu voi introduce în scrierea mea lungimi obositoare, oricine ştiind ce-i acela un covor chinezesc, iar în cazul că nu ştie, dă un search pe Google, la imagini şi află, fără a mai fi nevoit să citească descrieri care, oricum, nu ajută la nimic…

Recunosc, nu orice cadou îţi modifică ritmul cotidian! Covorul chinezesc, însă, a făcut-o. Dacă până de curând oaspeţii veneau la mine când le trăsnea lor şi intrau ca vitele, fără să se descalţe (de aici şi vorba: vită încălţată!), acum am alcătuit un program de primire şi un tipic de pătrundere în imobil, program afişat pe exteriorul uşii de la intrare: „Musafirii care doreşte să vadă covorul vor lăsa darurile în antreu şi vor putea sta 10 minute, timp în care vor servi o cafeluţă. Vă rugăm să vă descălţa-ţi afară!”. Stilistic vorbind, ştiu foarte bine că anunţul nu e nici grozav, nici corect scris, dar am ţinut în primul rând să mă fac înţeles, înţelepţindu-mă din păţania unor vecine. Una dintre acestea, având copil mic, pentru a nu-i fi trezit broscoiul şi să înceapă să orăcăie, a alcătuit anunţul următor:

„Nu suna-ţi! Bate-ţi!”. Oamenii, cum e şi firesc, s-au conformat… În schimb, o altă vecină, plagiind acest înscris din motive similare, a grafiat fără cratimă, şi toată lumea suna în continuare, neînţelegând ce anume doreşte doamna. De aceea, anunţurile trebuiesc concepute pe înţelesul tuturor, că doar e anunţ, nu-i lucrare scrisă la Limba şi literatură română!

Revenind la covorul nostru, e uşor pentru oricine să presupună că a trebuit să ne scăpăm de pisoi, ca să nu-şi ascută ghearele pe noua achiziţie, deteriorând-o. Apoi, am mai procurat o fâşie de nailon, ce traversează diagonal covorul, pentru ca oaspeţii să se poată deplasa până la peretele de apus, unde-şi servesc (beau) cafeluţa, în vreme ce admiră vitrina cu bibelouri şi, evident, covorul. În plus, după ora 16, când soarele, în eterna sa rotire pe bolta cerească, se poziţionează într-un mod nu tocmai fericit, trebuie să îndoim un colţ al covorului astfel ca razele astrului diurn să nu-l decoloreze! După o vreme, am constatat că noul covor este deosebit de odihnitor pentru ochi, aceasta şi din pricină că am renunţat să mai citim, petrecându-ne timpul cu primirea musafirilor, cu conversaţiile de tot felul, şi cu privitul covorului şi al colecţiei de bibelouri…

.

Mi-au admirat covotul şi – implicit – bibelourile: Cabral – pentru rating, Elisa, Cristian Lisandru, Gabi123, Vania, Cristian Dima, Theodora Marinescu, ISU, Adela, Călin Hera, Onu, Deea, Teo Negură, Ana Usca, Cati Lupaşcu.