CAPITOLUL XXIV – RESTAURĂRI Sirona era tot mai iritată: – Tăceţi odată, că ascult ce vorbesc ăia! – Nu-i frumos să tragi cu urechea! – încercă Sior o glumă, dar sora sa geamănă se mulţumi să-i arunce o privire severă. La una dintre mese, un grup de grumi, în stare euforică avansată, discuta zgomotos. [...]

  CAPITOLUL XXIII – TENEBRE CARCERALE – Dragii mei, şi mâine este o zi!… Cuvintele ofiţerului sperian le aduse tuturor aminte că, de la o vreme, nu se mai plăteau ceasuri suplimentare, astfel că ar fi fost un condamnabil exces de zel să se încăpăţâneze să-i smulgă mărturia lui Ingvar. – Te mai odihneşti la [...]

CAPITOLUL XXII – INTERFERENŢE Apropiindu-se de Öreat[1], Sior, Sirona şi Photine simţiră că lucrurile au scăpat de sub control în imperiul lui Sorian, deşi nu putură preciza ce anume le induce acest sentiment. Poate modul mai slobod în care discutau cetăţenii, ori înmulţirea grumilor beţi aflaţi pe uliţe. – Acuma-mi dau seama că numele voastre, [...]

  CAPITOLUL XXI – ANCHETA – N-am omorât-o eu! – urlă prinţul Ingvar, în vreme ce un sfredel lucrat din lemn îi pătrundea în viscere, introdus prin rect. – Aşadar – recapitulă rece grumul Jahmm[1], însărcinat cu anchetarea suspectului -, inculpatul recunoaşte că doamna nu mai este în viaţă… Ai notat? – îl întrebă pe [...]

  CAPITOLUL XX – DEZILUZII Elfa cea roşcată da’ vopsită respiră uşurată când domnul plutonier-major Onix îi propuse Migretei să-l însoţească la toaletă pentru a-i arăta cicatricele dobândite în confruntările cu infractorii. „Dea Zeii să te ţină… cicatricea măcar o oră!” – imploră ea puterile cereşti. Treptat, începură şi ceilalţi să coboare: Oriana, vrăjitoarea cea [...]

  CAPITOLUL XIX – DIMINEAŢA UNUI PRINŢ Primul dintre cei doi sori deja răsări când Ingvar, pornit la întâmplare, ajunse în primul sat. Oamenii încă nu ieşiseră din case, astfel că prinţul aproape că nici nu sesiză aşezarea. De altfel, nici nu era capabil încă măcar de vreun raţionament minimal. – Ia uite, boieru’! – [...]

  CAPITOLUL XVIII – DUPĂ-AMIAZA UNEI ELFE Elfa cea roşcată da’ vopsită, coborând în sala de mese a hanului Lucrătorul ostenit, profită de-o interferenţă temporară da’ temporală şi comandă o cafea, însoţită, desigur, de ţigarete. – Avem şi ţigări – spuse cu glas coborât băiatul -, da’ ştiţi că Sorian a interzis fumatul în spaţiile [...]

  CAPITOLUL XVII – PATIMI DESCĂTUŞATE Aflând că Şarama a fost furată şi punând aceasta în legătură cu dispariţia fiicei sale, Sorian turbă, pierzându-şi orice brumă de decenţă: – Să scotociţi tot imperiul şi să mi-o aduceţi aici legată! – tună el către ofiţeri. Asemenea unui leu în cuşcă, împăratul se foi şi, imaginându-şi că ingrata [...]

CAPITOLUL XVI  – VIZITE NEAŞTEPTATE Sior o asculta de câteva ceasuri pe Sirona, sora sa geamănă, neîncetând să se minuneze. – Băi, nebună mai eşti! – rosti într-un târziu, ca un fel de concluzie. Într-adevăr, trebuie să ai o fire cu totul aparte ca să-ţi părăseşti căminul fără explicaţie şi, totodată, să-ţi abandonezi şi iubitul [...]

  CAPITOLUL XV  - SLUJBĂ INGRATĂ Alizee şi Vrăjitorul consimţiră cam cu jumătate de gură să pogoare-n ascunzişurile Sar’a’labei, mai mult cedând insistenţelor celorlalţi. Perspectiva vizitării unui arest le trezea amândurora amintiri nu dintre cele mai plăcute, însă, luaţi de val, cedară. – În definitiv – se încurajă Alizee -, trebuie să ne mai confruntăm [...]