Ilarie intră în local, momit de anunţul: În această unitate, vesela este spălată periodic. „Par să aprecieze curăţenia, altfel ar fi neglijat orice aprecieri asupra aspectului…” – îşi zise, decis să încerce un Biftec Tartar.             Interiorul, în schimb, şi mai cu seamă un anume iz, îl făcu să o întrebe pe-o angajată:             – [...]

IV.             Victor păru decis să plece la Caracal în mai multe rânduri şi se răzgândi tot de-atâtea ori. Se învăţase static, după repatriere, şi perspectiva unui drum cu trenul avu darul să-l inhibe. Într-o doară, căută Mersul Trenurilor pe Google. Erau destule posibilităţi de-a porni către Caracal, însă una-i atrase atenţia.             „Au şi [...]

III.                             Costache ocupa de treizeci de ani postul de paznic de noapte al Muzeului de Artă din Caracal, astfel că oamenii se obişnuiră să ia starea de lucruri ca pe-un dat, fără să analizeze mai profund şi să-şi dea seama că acesta era cel mai vrednic de râvnit post al urbei. [...]

            II.             Deosebirile dintre Victor şi Ilie Izbiceanu erau mai mici decât ar fi putut părea la o privire superficială. Amândoi, în felul lor, artişti, mai aveau ceva în comun. Dacă sculptorul Izbiceanu ar fi putut discuta sincer despre lucrările sale, i-ar fi dat dreptate lui Victor, admiţând că-s tâmpenii, [...]

I.                             Uneori, lui Victor i se făcea dor de Violeta ca de-o pomană electorală! Adevărat, şi Violetei îi era dor câteodată, însă mai rar şi, în plus, cei doi adeseori nu se sincronizau.             „Trebuie s-o impresionez cumva astfel ca dorinţa ei să fie permanentă, o perioadă mai lungă de timp!” [...]

XXX.   Lui Serghei îi reveni ingrata sarcină de-a-i autopsia pe cei cinci sălbateci, precum şi ce-a mai rămas din domnul Horaţiu Vidal. Dacă în cazul lui Vidal nu erau prea multe de spus, confirmându-se prezumţia infarctului, ceilalţi fură cercetaţi mai atent, iar constatările nu întârziară. – Cauza decesului este aceeaşi la toţi cinci – [...]

XXIX.   Cum colonelul Munteanu încă nu apăru, convenirăm să mai spunem o poveste. Făcurăm doar o scurtă pauză, pentru a-l percheziţiona pe George, asupra sa găsindu-se trei sute de lei noi, proveniţi din încasări, pe care nu-i predase. Ospătarul fu atenţionat să nu-i mai dea decât votcă ieftină, iar în cazul că va comanda [...]

XXVIII.   – Ar mai merge ceva! – opină plutonierul. Intervenii, susţinând să comandăm mai consistent, dat fiind că pregătesc un basm care să cuprindă cam toate personajele de până acum[1], într-un fel de teatru scurt. Cum aveam de interpretat pe roluri şi efortul era unul sporit, prevăzător, îmi luai bere nefiltrată în recipient de [...]

XXVII   – A sunat colonelul Munteanu, zice să-l aşteptăm aici, căci are să ne spună o chestie… – spuse locotenentul Petrescu, mai mult către cei doi colegi din Poliţie, Onici şi Verestoy. – Păi, îl aşteptăm, că stăm bine! – încuviinţă Onici. Taman putem să mai băgăm un rând de ceva şi o poveste. [...]

XXVI.  Cum băuturile continuau să sosească, fără a zăbovi excesiv pe mese ori în carafe, socotii potrivit să continui seria basmelor cu personaje absente, pentru a evita ironiile deplasate şi inerentele certuri:     Cenuşăreasa   Socotesc povestea Cenuşăresei ca fiind îndeobşte cunoscută, astfel că nu voi mai plictisi cu redundanţe. Foarte pe scurt, în [...]