Ioan Usca – Ultimul Mitropolit 3

III. Procesul

Părintele Puiu plecă bine dispus din Zentropa, pe când se lumina de ziuă. „O noapte petrecută cu folos! Acum, ar trebui să merg să mă dreg la Perla…” – îşi spuse şi, după câteva ocoluri, ajunse în localul vizat unde-şi domoli ameţeala cu o ciorbă de burtă, cafea şi coniac.

Deşi amintirile din Zentropa erau confuze, ca într-un carusel îi jucau prin minte dansatoare, fermecătoarea Irina, parcă şi-un moment destul de tensionat – frântură de amintire ce-l făcu să scuture din cap, alungând-o -, apoi promisiunea Irinei de-a se revedea.

Prin nu se ştie ce asociere de idei, părintele Puiu îşi aminti, acum amuzându-se, de-o întâmplare mai veche. Fiind invitat la postul local de radio pentru emisiunea creştină, merse într-o ocazie băut ceva mai straşnic decât de obicei. Tema de discuţie fiind Decalogul, Puiu avu obiecţii faţă de unele porunci, opinând spre final:

– La urma urmei, trebuie să admitem că există păcate rele şi urâte, dar şi altele bune şi frumoase…

Interlocutoarea, o tânără apetisantă, sau cel puţin aşa şi-o amintea, amuţi secunde bune, apoi reveni:

– Adică, cum, bune şi frumoase?…

– Păi, mă refer mai ales la Porunca a şaptea! Cu desfrânarea… Acum, dacă mie-mi place de tine şi dumitale de mine şi aşteptăm amândoi să se termine emisiunea şi să mergem undeva, ce-i rău în asta?…

Tânăra moderatoare interveni destul de abrupt:

– Da, îi mulţumim părintelui care, ca de fiecare dată, a avut amabilitatea să ne tâlcuiască… La revedere!

Cum angajata refuză invitaţia, pretextând că are de pregătit emisiunea de a doua zi, Puiu ajunse atunci destul de iritat la Perla, iritare ce avea să-i sporească în zilele următoare când fusese chemat să se justifice înaintea Consistoriului Eparhial, un fel de tribunal care judecă abaterile clerului, în spirit destul de împăciuitorist, de regulă. Şedinţa nu avu urmări deosebite, Puiu pretextând că a fost o neînţelegere şi, dat fiind că emisiunea s-a încheiat brusc, n-a avut vreme să se explice.

– Am încercat, prea-cucernici părinţi, un fel de captatio benevolentiae, pentru ca, stârnind interesul ascultătorilor, să arăt apoi cum, folosindu-ne rău de libertate, ajungem la destrămarea familiei, ruinarea sănătăţii ori, Doamne fereşte!, chiar la omucidere…

– Aha! – exclamă părintele protopop Căprioru. Şi, probabil, ai invitat-o pe moderatoare în scop pedagogic…

„Futu-ţi râtul tău de jigodie!” – replică Puiu în gând, apoi declară că întotdeauna este mai convingătoare exemplificarea şi că încercase un fel de joc maieutic. În final, se angajă să fie mai atent la emisiuni, urmând să se asigure că are timp suficient pentru a fi explicit.

„Dacă mă mai lăsa tipa să delirez, cred că-i ziceam în direct că vreau s-o fut!” – zâmbi părintele, amintindu-şi tărăşenia. Mai ceru un coniac şi se bucură când îşi zări un coleg apropiat, Emil Goancă, intrând în aşezământ.

– Ceau, Emile! Ce bei?

– Salut. O bere… – răspunse acela destul de posac, apoi continuă: E nasoală chestia, vor să te cheme-n Consistoriu!

– Pentru ce? – întrebă Puiu uimit, mai mult din cauză că tocmai se gândise la o situaţie similară.

– Pentru chestia de azi-noapte.

– Care chestie? N-am făcut nimic toată noaptea, am fost în Zentropa

– Tocmai.

– Şi care-i treaba lor? În timpul meu liber fac ce vreau!…

– Măi, eu sunt de partea ta, da’ Căprioru… Zice că erai beat, te sărutai cu Irina şi, la un moment dat, ai făcut ceva indecent… În plus, l-ai pocnit în closet.

– Pe Căprioru?

– Da.

– Bine i-am făcut! Şi ce vor acum? Eu le spun direct: Decideţi ce vreţi, eu ăsta sunt!

– Puiule, nu fi încăpăţânat! Fă-ţi un text, ceva…

– Bine, îi îmbrobodesc eu cumva.

Alcătuitorii Consistoriului părură destul de posomorâţi, în special protopopul Căprioru care, lovit probabil şi-n nas, avea ochii învineţiţi arătând cam ca un urs Panda. Puiu salută jovial, îşi îmbrăcă reverenda şi, rostindu-se rugăciunea Împărate ceresc, şedinţa putea începe. Însă, în mod cu totul neobişnuit, sosi ceva mai târziu însuşi Mitropolitul Arhelau, cu o mină îngrijorător de gravă.

Părintele Filip citi raportul întocmit de protopop, astfel că Puiu putu rememora acea noapte. Deşi se impregnase adânc de parfumul ei, evenimentele din Zentropa nu-i reveniră decât parţial în memorie. Pe scurt, delatorul Căprioru aminti de incidente mai vechi, apoi povesti cum, sesizat de credincioşi indignaţi, descinse în local.

„Te-au sesizat pe mă-ta, hormonii te-au adus acolo!” – gândi Puiu cu năduf.

Se continuă cu enumerarea paharelor ingerate, a dansatoarelor pipăite, inevitabil se aminti de Irina, de bătaia din closet şi de momentul, uitat cu desăvârşire de către principalul protagonist, comiterii unui act indecent în public.

„Nu cred că mi-am dat jos pantalonii! Dar, mai ştii? La cât eram de beat…”

Cum înşiruirea faptelor săvârşite nu suna tocmai bine, Puiu se agăţă de-o găselniţă:

– Toate sunt aşa cum le-a descris părintele protopop! Vă pot explica ce s-a întâmplat de fapt, însă vă rog să rămână toate aici!…

– Ai cuvântul nostru! – interveni părintele Dumitru. Doar tu să nu te-apuci să povesteşti…

Compunându-şi un aer misterios, Puiu mărturisi cu ton scăzut:

– Mă aflam într-o misiune sub acoperire… Înalt Prea Sfinţia Sa va înţelege cel mai bine la ce mă refer!

Vlădica Arhelau păli. „Şi papagalul ăsta-i în spionaj!” Puiu continuă:

– Pe părintele l-am lovit ca mască, în momentul când agentul FSB putea bănui că sunt tot preot…

– Şi de ce-a trebuit să-ţi arăţi… ce ţi-ai arătat? – întrebă Filip.

– Ca să creez o diversiune! Agentul Charlie trebuia să dispară neobservat. Ştiţi că CIA domină toate disputele mondiale. Totuşi, unui singur om n-au reuşit să-i vină de hac…

– Cine-i ăla? Fidel Castro?…

– Nu. Igor de la FSB…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Ioan Usca – Ultimul Mitropolit 3

  1. Pingback: Suntem cei pacaliti sau cei care i-am dat o lectie? « Hai ca se poate!

  2. Pingback: LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (7) «

  3. Pingback: Cu o suta de lei, spre Europa « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  4. Pingback: Elefănţica Teo vrea deputăţie…ep.2 « Dispecer Blogosferă

  5. Pingback: Puţină muzică – În fiecare zi « Link-Ping

  6. Pingback: Racila – 4 « Ioan Usca

  7. Pingback: Stocul de… trudă « Idei Înghesuite

  8. Pingback: Comentarii la Apocalipsa – 19 « Ioan Sorin Usca

  9. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 10 « Ana Usca

  10. Pingback: Basescu ataca si PNL-ul si PSD-ul intr-o singura fraza « Hai ca se poate!

  11. Pingback: Ar trebui … « Gabriela Savitsky

  12. Pingback: Ce îmi place ? « Vis şi realitate

  13. Pingback: Leapsa cu raspunsuri sincere « Hai ca se poate!

  14. Pingback: Adevărat a înviat ! «

  15. Pingback: Suntem cei pacaliti sau cei care i-am dat o lectie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s