Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 10

X. The Music Box

 

 

Aşteptat cu multă emoţie de către cei doi agenţi CIA captivi, maiorul Melatov, odată sosit în localitate şi – implicit – în Papa-Caffe, se rezumă să-i privească rece, după care-i ignoră cu totul. Totuşi, din vreme-n vreme-i mai supraveghea, intrând brusc în bucătărie ori în closet, unde cei doi se achitau de corvezi. Deşi, în primele zile, niciodată nu le-a adresat vreun cuvânt, cei doi îşi sporeau râvna de câte ori maiorul intra peste ei, făţărind entuziasmul.

Abia după vreo săptămână, rămas doar cu domnul plutonier-major Onici înPapa-Caffe, îşi aminti de prizonieri şi, însoţit de colegul său, deschise brusc uşa bucătăriei localului. Ross şi Charlie dormeau pe o saltea.

– Ce-i cu ăştia doi aici? – întrebă Melatov, neplăcut surprins, apoi li se adresă: Aţi venit să faceţi burta mare-n Timişoara? Scularea, şi daţi-i drumul în restaurant!

Celor doi li se arătară câteva cârpe şi o găleată, dându-li-se sarcina să facă lună gresia în cele trei săli. Pe când aceştia se apucară de frecat pe jos, cei doi ofiţeri, unul din Poliţia Română, celălalt din FSB, prinseră să-şi facă mărturisiri privind micile secrete ale meseriei.

– La noi – începu domnul Onici -, cel mai mult se foloseşte rotativa. Infractorul e prins cu cătuşele pe-o coadă de mătură fixată pe două mese, şi pe urmă-l luăm la bastoane, căutând să-l rotim cât mai mult. Într-un sfert de oră, spune tot! După ce-şi uşurează conştiinţa, îl mai lăsăm pe mâna gradelor inferioare, ca să nu se răzgândească ulterior…

– Noi folosim cutia muzicală. Ştim şi de rotativă, dar aia-i doar aşa, de încălzire… După ce l-am fezandat pe agentul vrăjmaş, îl dezbrăcăm şi-l introducem într-o nişă în care trebuie să stea drepţi. Odată închisă uşa, a dispărut orice firicel de lumină. Cei mai mulţi se apucă să cânte, de aia-i şi zicem cutie muzicală. Alţii numără, alţii urlă ca proştii… mă rog, fiecare după firea lui. Când individul crede că mai rău de atât nu poate fi, în cutie începe să curgă apă fierbinte. Stă aşa vreo cinci minute, apoi apa se scurge şi este înlocuită cu apă rece… Urmează o oră de pauză, apoi reîncepe alternanţa apei…

– Şi cam cât stau acolo?

– Depinde. După ce urlă că vor spune tot, îi mai ţinem cam vreo oră… Bă, pe voi v-am adus să lustruiţi gresia, nu să trageţi cu urechea la noi! – strigă celor doi agenţi CIA care, cutremuraţi lăuntric, uitară să mai mişte cârpele.

– Hai, lăsaţi cârpele şi mergeţi să vă spălaţi! – interveni domnul Onici, surprinzându-şi colegul.

Când aceia dispărură la toaletă, explică:

– Până mâine, nu mai avem nimic de haleală. Ce-ar fi să-i trimitem pe ăştia să fure un curcan, ceva?

– Ştiu eu? Şi cine-l pregăteşte?

– Tot ei!

Se deciseră să încerce şi, odată reveniţi cei doi, maiorul Melatov îi alinie, le verifică unghiile dacă sunt curate, îl atenţionă pe Charlie să sugă burta, apoi le vorbi:

– Voi mâncaţi curcan de Ziua Recunoştinţei?

– Da…

– Şi ştiţi să-l pregătiţi?

– Eu ştiu – zise super-agentul Ross.

– În regulă! Uitaţi care-i problema: Astăzi e, la noi, Noaptea Recunoştinţei. Şi-am vrea să sărbătorim, după datină. Misiunea voastră e una cât se poate de simplă: Aveţi treizeci de minute să scotociţi prin împrejurimi şi să vă întoarceţi cu un curcan, o raţă, ceva… După aia, în cel mult o oră, să fie pasărea pregătită! V-aţi întors?

Cei doi se codiră, apoi Charlie cuteză:

– Dar, cum să mergem aşa, în izmene?

– Păi, voi ce-aţi vrea? Să trimitem bandiţii la furat în treninguri Lacoste? Poate vreţi şi-o limuzină… V-am hrănit, băi, nesimţiţilor! Vă alimentăm ştiinţific, primiţi o mie de calorii pe zi, şi voi mai aveţi de comentat?…

– Am înţeles, să trăiţi! – se reculeseră cei doi, pornind apoi în noapte să se achite de misiune.

Onici şi Melatov, visând la un curcan la tavă stropit cu vin şi coniac, îşi puseră câte-o bere şi, pentru a le trece vremea mai uşor, prinseră a depăna amintiri din misiuni trecute. Tocmai când maiorul FSB povestea lucruri interesante petrecute într-un sat din Afganistan, prin 1986, la intrare se auziră paşi apropiindu-se.

– Vine păsăretul! – nădăjdui Viorel Onici.

Din nefericire, agenţii erau aduşi cu picioare-n cur de către o patrulă de la Secţia 2 de Poliţie.

– Să trăiţi! – salută sergentul Şiclovan, recunoscându-l pe plutonier. Ne-au spus ăştia că sunteţi aici, dar eram siguri că toarnă minciuni… Cică, i-aţi fi trimis să fure păsări…

Maiorul Melatov sări ca ars:

– Bifoi mati! Unde v-am trimis, mă, nenorociţilor?

– Niciunde! – gemu Charlie, care încasă un pumn la ficat.

– Atunci, ce-aţi căutat noaptea pe afară?

– Ne-am rătăcit! – icni şi super-agentul Ross.

Sergentul Şiclovan interveni:

– I-am surprins tocmai când încercau să escaladeze un gard.

– Bun, ne ocupăm noi de ei! – socoti Onici potrivit să spună. Serviciu uşor în continuare…

Patrula, însă, continuă să zăbovească, privind lung la halbele cu bere nefiltrată. Melatov înţelese aluzia, astfel că întrebă:

– Nu doriţi câte-o bere?

– Ba da! – răspunseră cei patru poliţişti de la Secţia 2.

– Tu – îi zise lui Charlie -, adică nu, că-ţi curge borşul din nas!… Tu, ălalalt, adu-le domnilor câte-o bere!

– Tot din asta, nefiltrată?

– Draci! Timişoreana

În vreme ce nedoriţii musafiri îşi savurau berea, Melatov le spuse agenţilor printre dinţi:

– Pentru asta, o să mi-o plătiţi voi!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 10

  1. Pingback: Bancul de joi « Simion Cristian

  2. Pingback: Paduri ce-ar fi putut sa fie… « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  3. Pingback: ARTISTUL «

  4. Pingback: Festivitate de premiere « Link-Ping

  5. Pingback: Wyston Hugh Auden (1907 – 1973) – Cântec de leagăn « Orfiv

  6. g1b2i3 spune:

    Ce metode de tortura ca in evul mediu, as zice.
    Timisoreana bere?imi place reclama lor. 🙂

  7. Pingback: Imposibilitate « Idei Înghesuite

  8. Pingback: Ziua Pământului « Gabriela Savitsky

  9. Pingback: O constitutie dupa chipul si asemanarea lui Basescu « Hai ca se poate!

  10. Pingback: ÎNVĂŢĂTORUL « World of Solitaire's Blog

  11. Pingback: Evanescentul « Ioan Usca

  12. Pingback: Piatră de încercare… « Dispecer Blogosferă

  13. Pingback: La Multi Ani Gheorghe! « Hai ca se poate!

  14. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 18 « Ana Usca

  15. Pingback: Comentarii la Facerea – 6 « Ioan Sorin Usca

  16. Pingback: La Multi Ani Gheorghe!

  17. Pingback: O constitutie dupa chipul si asemanarea lui Basescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s