Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 13

XIII. Racila

Înalt Prea Sfinţitul Damaschin îşi savura cafeaua într-o dispoziţie senină, azi putând mânca de frupt fără să se mai ascundă. „Poate merg şi la Vecernie, mai văd eu…” Pe când anticipa o zi liniştită, fu sunat pe mobil de colegul Ciprian.

– Ai văzut? – întrebă acela cam abrupt, pe un ton rău prevestitor.

– Ce?

– Ne ia pe toţi în Racila! Eu, sfinţia voastră, Vichentie, Teopempt, Ambrozie, Grigorie… Cică: Am ezitat multă vreme dacă public aceste dezvăluiri, socotind că ele vor produce tulburare în Biserica noastră strămoşească, de ale cărei valori suntem cu toţii ataşaţi…

– Cine semnează?

– Cornel Jitariuc.

– Ăla vorbeşte, futu-l în cur? Că n-a mai văzut o biserică de când a fost botezat! Dacă o fi fost… Şi ce zice?

– Spune că va publica un serial de dezvăluiri incendiare despre înaltele feţe bisericeşti. Relaţiile homo şi heterosexuale, scoaterea parohiilor la licitaţie, numirea de protopopi slugarnici, aranjamentele de la admitere, înscenările ticluite preoţilor indezirabili, pactizarea cu eterodocşii… Ne face adunătură de eretici simoniaci!

– De Arhelau ce zice?

– Tocmai, că nu e numit… Păi, cu el ar fi fost normal să înceapă, la ce dosar are ăla! Ambrozie chiar crede că el ar fi fost trompeta.

Damaschin tăcu o vreme, apoi se gândi la un set urgent de măsuri:

– Îl trimit pe părintele Miculea la Jitariuc să negocieze… Dacă nu se lasă, aflăm la ce şcoală merg copiii lui şi punem câţiva seminarişti să-i aştepte când ies de la ore. Apoi, mai vedem. Oricum, ar trebui să ieşim încă astăzi cu un comunicat de răspuns. Îl sun eu şi pe Arhelau, că-l cunosc după intonaţie când minte…

Tihna făgăduită de acea dimineaţă se dusese dracului! Până acum, Racila a distrus multe destine, toate atacurile pornite de fiţuică fiind susţinute cu documente de necontestat. Uneori, însă, campaniile încetau brusc, anumite personaje fiind cruţate, semn că este loc de negociere. „Mai mult de cincizeci de milioane tot nu-i dau!” – gândi arhiereul, apoi formă numărul Mitropolitului Arhelau.

– Aţi văzut, Înalt Prea Sfinţite, materialul de azi? – îl întrebă, sărind peste formulele de protocol.

– Am văzut câte ceva pe internet… Sunt stupefiat! Este un atac murdar la adresa Bisericii…

„De care tu nu eşti străin, că-ţi ştiu tonul ăsta de mâţă parşivă!” – gândi Damaschin.

– Poate ar trebui să întocmim un răspuns… – continuă Arhelau.

– Îl facem chiar azi! Vă trec între semnatari?

– Bineînţeles, bineînţeles! Suntem datori să apărăm Biserica de astfel de atacuri imunde!…

„Oricum, la o adică, te tragem şi pe tine după noi!” – făgădui Damaschin în gând, apoi se apucă să redacteze ciorna comunicatului:

Subsemnaţii, membri ai Sfântului Sinod, luând act cu îngrijorare de unele atacuri apărute într-o anumită parte a presei laice, ţinem să asigurăm pe păstoriţii noştri de întreagă grija noastră pentru bunăstarea lor materială şi spirituală, respingând categoric insinuările la adresa unor înalte feţe bisericeşti. În duhul creştin ce ne animă, ne reafirmăm hotărârea de a contribui, după puteri, la activităţi cu caracter social, de a spori numărul de parohii, acoperind şi zonele deficitare din acest punct de vedere, de a veghea la continua pregătire a clerului în Conferinţele Preoţeşti, de a tipări cărţi şi broşuri ziditoare de suflet, venind în întâmpinarea nevoilor duhovniceşti ale iubiţilor noştri păstoriţi, precum şi intensificarea dialogului ecumenic cu bisericile surori, pentru un climat de înţelegere şi toleranţă între feluritele confesiuni, într-un autentic spirit european.

Nădăjduind că marea majoritate a bunilor noştri credincioşi nu se va lăsa manipulată de astfel de atacuri nefondate, vom stărui în rugăciunile noastre pentru propăşirea duhovnicească a tuturor şi pentru pacea lumii.

Î. P. S. Damaschin, Î. P. S. Arhelau, Î. P. S. Ciprian, P. S. Ambrozie, P. S. Vichentie, P. S. Grigorie, P. S. Teopempt.

„E bună! O s-o mai pritocească şi Miculea… Oricum, Ciprian n-a pomenit nimic despre masonerie. Păi, nu i-ar fi convenit lui Arhelau, că acolo intra şi el din start… De parcă aşa ar fi curat?… Dar, de Arhelau avem noi vreme să ne ocupăm, să vedem cum rezolvăm cu derbedeul de Jitariuc! Vedem noi care pe care!…”

– O să vedem… – conchise Igor de la FSB care, din Papa-Caffe, urmări toate aceste discuţii între arhierei.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 13

  1. dumitruagachi spune:

    Ca în orice operă de ficţiune, orice izbitoare asemănare cu personaje sau situaţii reale este (deloc!) întâplătoare… Lumea asta (de la sensul restrâns, cel de lumea lor, la cel cât se poate de larg) şi ca fiinţă literară e greu suportabilă! Poate foloseşte la ceva exerciţiul exorcizării…

  2. Pingback: Elena Udrea a gasit vinovatii « Hai ca se poate!

  3. Pingback: Frust « Ioan Usca

  4. Pingback: Caricatura de Mihai Matei « my heart to your heart

  5. Pingback: A fost odată în România…(7) « Dispecer Blogosferă

  6. Pingback: Salvati mocanita Hunedoara-Govajdie! « Supravietuitor's Blog

  7. Pingback: Secvenţe din Bruxelles 10 – fără ţintă, doar privind… « Dumitru Agachi’s Weblog

  8. Pingback: Elefănţica Teo vrea deputăţie…ultimul episod « Dispecer Blogosferă

  9. Pingback: Urmează: Băieţii din munţi… « Consiliul Naţional al Blogosferei

  10. Pingback: Evoluţionism « Ioan Usca

  11. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 21 « Ana Usca

  12. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 14 « Caius

  13. Pingback: Timpuri noi « Nataşa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s