Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 20

XX. Cealaltă Elise

De la o vreme, Crescentia constată cu stupoare că descoperă o altă Elise. Trecea pe la ea mult mai rar, începuse să recite din poeţi străini liricii de limbă germană şi, ceea ce era mai grav, începu să vorbească cu futu-i. Toate aceste modificări comportamentale apăruseră, ca o coincidenţă, cam de când tânăra începu să discute cu mine pe messenger.

– Oricum, tu eşti moştenitoarea… – reluă contesa o idee mai veche. Nu văd de ce nu te-ai purta mai amabil cu rudele noastre când trec pe aici…

– De ce?… Futu-i în gură! Vin doar să se gudure, sperând că o să apuce ceva din averea mea… Nici pişat de gargară nu le dau!…

– Întâi – observă Crescentia – averea este a mea, cel puţin deocamdată… Apoi, mă îngrijorează modul în care-ai început să vorbeşti! Cred că este influenţa negativă a valahului ăluia împuţit cu care vorbeşti pe computer…

– Nu-i valah – îmi luă Elise apărarea – tatăl lui este rus, iar mama vieneză.

– Sigur că da, o fi vreun ţarievici!… E un ţigan împuţit, care te îmbrobodeşte!

– Nu-i ţigan împuţit! – bătu tânăra din picior.

– Ba este! – se încăpăţână protectoarea.

– Ba-i un suflet nobil şi-un rafinat estet!

– E un derbedeu şi-un ticălos pervers!

În astfel de momente tensionate, se întâmpla să intervină valetul Vlador:

– Domnişoara doreşte ceva?

– Da, să nu mă plictiseşti cu întrebările! Te chem eu când am nevoie de ceva…

– Dar, nu m-aţi mai chemat de două săptămâni…

– Şi-mi ţii socoteala? Am, cumva, vreun grafic după care să te chem? Sau lucrez la normă? Nu crezi că-ţi depăşeşti atribuţiunile?…

„Hormonii!” – gândi bătrâna aristocrată, cu o oarecare îngrijorare. „Dacă nici de serviciile lui Vlador nu mai are nevoie, însă, e ceva mai complicat! A îmbrobodit-o ţiganul…”.

În afara acestor ieşiri, Elise începu găsească ciudate conexiuni cu prilejul meselor, momente ale zilei în care, vrând-nevrând, se reîntâlnea cu Crescentia. Astfel, o friptură de porc cu sos de coacăze îi stârneau versuri pe care, în mod obişnuit, n-ar fi avut de unde să le cunoască:

Simţind că pe deasupra pluteşte ora gravă,

Grăsunul York se-nalţă săltând copita sură

Şi ocolind flăcăul cu-o bruscă săritură

El tropăie pe vatra din cocina jilavă.

Şi grohăind strănutăîntărâtatprin pleavă,

Când funia-i se strânge pe gât mereu mai dură;

Urechile căzute în troaca cu fiertură

I-acoperă privirea şi spaima ei grozavă.

Îl târâie cu forţaîn plină zi cu soare,

Şi porcul simte vatra că-i fuge sub picioare,

Dar lama se împlântă şi mi se prăbuşeşte.

Cu vocea răguşită el urlă că-l omoară

Şi pe câmpii tristeţea atât de mare creşte

Că urlă lung un câine morţiu şi se-nfioară.

– Frumoasă! – aprecie contesa. Ce este?

– Măcelul, de Alfred Desrochers…

– Ăsta ce-i, franţuz?

– Canadian… Însă, da, scrie în franceză.

„Doamne, Dumnezeule, s-a apucat şi de canadieni!” – îşi spuse bătrâna, dar continuă să mănânce în tăcere.

Antricotul de vită cu portocale îi aminti moştenitoarei de-un alt poem:

E carne unde trecea sângelecarne

Unde tremura miraculoasa

Căldură de neînţeles a trupului.

Mai dăinuie

Ceva din licărirea fundului de ochi.

S-ar putea încă mângâia această coapsă.

S-ar putea încă pune capul pe ea

Şi fredona un cânt contra spaimei[1].

– Aş zice ca mai bine să mănânci, decât să mângâi carnea şi să-ţi aşterni capu-n blid! – sugeră Crescentia, renunţând să mai întrebe despre provenienţa versurilor.

Îngheţata de cireşe de la desert fu un nou prilej pentru poezie:

Într-o dimineaţăcu mult înainte de strigătul cocoşilor

Trezit de un fluieratmă dusei la fereastră.

În cireşul meu – zorile se revărsau în grădină

Sta un tânăr cu pantaloni peticiţi,

Şi vesel aduna din cireşele meleZărindu-mă,

Dădu din cap salutândcu amândouă mâinile

Îndesa în buzunare cireşele de pe crengi.

Reîntors în patîncă o bucată de timp

Îl auzii fredonând cântecelul său vesel[2].

„Măcar, asta-i de limbă germană, dar tot un decadent!” – se întristă contesa.

– Elise, ce-ar fi să te mai vezi şi tu cu tineri de vârsta ta?…

– Ce tineri?… – replică moştenitoarea, tonul său dând de înţeles că, prin Viena, toţi sunt o apă şi-un pământ.

– De pildă, Sir Thomas Cat[3]… Într-o vreme, discutai destul de mult cu el…

– E poponar! – scurtă tânăra discuţia, spre surprinderea contesei, acest detaliu nefiindu-i cunoscut.

„De fapt, la ce să te aştepţi? Englez!…”

– Sau Elliot Strug[4]… – îşi încercă bătrâna şansa.

– Ăla o frige cu secretara, Creea Sim[5]

– Mă rog, am auzit. Dar, poate e doar ceva trupesc. În definitiv, şi tu mai apelezi la serviciile lui Vlador…

– Este cu totul altceva! Crea are ochi spălăciţi, încadraţi de gene precum o pensulă roasă, şi are dinţii de rozătoare… Când e tensionată, ochii i se bulbucă, iar dinţii îi clănţăne fără control, de-ai zice că are proteză mobilă. Cum m-aş putea apropia de unul cu astfel de gusturi?…

– Sau August… – mai încercă Crescentia, dar se corectă singură: Adică, August iese din discuţie! A crezut că mă poate manipula… Lasă, că vede el cine pe cine manipulează!…

Elise nu era la curent cu toate mişcările mamei sale adoptive, însă o mulţumi profund faptul că August fu scos din calcul. Un tip de-o rigiditate, suficienţă şi platitudine deconcertante.

– Totuşi, mătuşă, de ce nu vrei să-l cunoşti pe Vania?…

Elisei nu prea-i venea să-i spună mamă protectoarei sale şi, în general, prefera să spună ce are de spus, formulându-şi adresările cât mai impersonal cu putinţă. Uneori, însă, când dorea să intre în inima contesei, uza de acest paliativ, mătuşă, cu tot caracterul său impropriu.

– Of, tot la ţiganul ăla-ţi stă mintea! Precis ar veni doar cu gândul cum să fure şi te-ar înşela în prima săptămână!…

– Nu-i adevărat! Cunoaşte muzică, poezie, are o exprimare aleasă…

– De unde ştii? – se gândi contesa la un vicleşug. Poate-i dictează cineva ce să scrie…

Din fericire, Crescentia căzu în propria-i capcană:

– Tocmai! – făcu moştenitoarea radioasă.  Să-l chemăm aici şi ne vom lămuri dacă, ce spune, spune de la el!…

Bătrâna cedă în cele din urmă, nutrind gândul ascuns că va reuşi să mă compromită în vreun fel, chiar dacă aceasta îi va aduce oarecare cheltuială, iar Elise mă invită chiar în aceeaşi seară, rămânând stabilit să sosesc peste o săptămână.


[1] Bou jupuit de Eugene Guillevic.

[2] Bertold Brecht, Hoţul de cireşe.

[3] Personaj din În spatele oglinzii, roman în manuscris de Oana Stoica-Mujea.

[4] Personaj din În spatele oglinzii.

[5] Personaj din În spatele oglinzii.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 20

  1. Pingback: Eugenio Montale (1896 – 1981) – În somn « Orfiv

  2. g1b2i3 spune:

    Din pacate, chiar si cei cu sangele amestecat 9ca noi) ar putea ajunge ca si cei despre care se spune ca sunt tiganii si manelistii Europei.
    Totusi, noi suntem mai romani decat ei.
    Uite unde am ajuns dupa ce am citit textul.
    Sper ca nu voi fi injurata de cei care se cred mari romani.
    O duminica minunata tuturor!
    Si ceva haios.

  3. Pingback: Dragostea, doar dragostea « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  4. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Armindeni

  5. Pingback: Contraatac « Link-Ping

  6. Pingback: Multă muzică « Idei Înghesuite

  7. Pingback: Regina arkudă şi amuletele puterii « Ioan Usca

  8. Pingback: 2-2, rezultat final al meciului Rapid-Dinamo | Adevarul e dincolo de noi

  9. Pingback: Comentarii la Facerea – 16 « Ioan Sorin Usca

  10. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 28 « Ana Usca

  11. Pingback: Prima constituţie democratică din Europa, Constituţia de la 3 Mai,Polonia « Supravietuitor's Blog

  12. Pingback: Meditația de luni « Gabriela Savitsky

  13. Pingback: Flori-mişcare de „nu-ne-uitaţi” – 15 « Dumitru Agachi’s Weblog

  14. Pingback: Eroului necunoscut – Sange balcanic (75) poem « Cosmin Stefanescu's Blog

  15. Pingback: Ruxy Rux's

  16. Caius spune:

    Nu! Încearcă la mă-ta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s