Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 28

XXVIII. Vizită pastorală

Deşi lui Arhelau nu-i era clar de ce anume trebuie să meargă la Viena, îi era – totuşi – foarte limpede că nu se poate sustrage acestei însărcinări. „Mă duc, dar voi sta cât mai retras! Cu Cardinalul Christoph Schönborn voi fi evaziv, că-mi displace tipul, apoi merg la Protopopiatul Ortodox. Nici nu mai anunţ în Sinod, mă dau bolnav. Au ei vreme să afle că am fost acolo…”

Confuz, arhiereul îl însărcină pe protopopul Căprioru pregătească terenul, deşi ar fi putut să-şi anunţe vizita telefonic. „Dar, telefoanele pot fi ascultate! Deşi, am impresia că Igor ştie oricând şi de câte ori mă scobesc în nas…” Gândind gestul ca pe un fel de iluzorie autoprotecţie, Arhelau îi trimise un mail lui George Michael: între 11-13 septembrie, voi fi în V.

George, făcând conexiunile necesare, socoti că data de 11 septembrie n-a fost aleasă întâmplător, fiind o zi propice pentru atentate. Astfel că decise pe dată să o trimită pe agenta Sarah. Aparenţa acesteia de femeie vârstnică şi inofensivă o făcea aproape invulnerabilă în operaţiunile de filaj, astfel că avea să-i sprijine informativ pe agenţii deja aflaţi pe teren.

Protopopul Căprioru descinse în capitala Austriei încă din ajunul sosirii Mitropolitului şi, după ce-şi vizită echivalentul din parohia vieneză, asigurându-se că vlădica va fi cazat în bune condiţii, hotărî să iasă în oraş. Într-un labirint plin de cafenele, alese un local asemănător celor din urbea de baştină, atras nu atât de produsele în gamă destul de restrânsă, cât de faptul că aşezământul avea jocuri la aparate. „Aş trage câteva pasienţe cât aş bea o bere!” – îţi spuse. Printr-un joc al întâmplării, în acelaşi local mă aflam eu cu părintele Puiu, ieşit un pic prin Viena ca să mai scape de stresul cotidian din Timişoara. Cum, la rându-mi, mă săturasem de rigorile castelului, pornii să bântui, dornic de-un local sordid, ca pe vremuri.

– Uite de cine dau! – exclamă Puiu de la o masă. Ce bei?

Cred că am roşit, deoarece îmi luasem câteva zeci de mii de euro la mine, pentru orice eventualitate, însă acceptai cinstea propusă.

– Băi, n-am mai rezistat! Cred că a intrat dracu-n Irina aia, nimic nu-i mai convine! Dacă stau acasă, doar bombăne, dacă ies la Perla, cică, ce tot caut acolo?… Muiere proastă!

Cum făcui doar un gest evaziv, de tipul „ce să le faci?”, Puiu schimbă subiectul:

– Fii atent, m-am întâlnit cu George!… Tot singur? – îl întreb. Tot! – zice el. Nu vrei să-ţi prezint pe una? – zic. Ba da! – se bucură. Mă gândeam la Lavinia… Tot el, spune după un timp: Da’ sper că nu pe aia îmbăloşată, cu limba ca un melc şi cu ochii la tâmple! Ba da, pe Lavinia! Ce are, nu-ţi place? El, cică: Nu! Atunci – îi spun -, vezi-ţi de solitudine! Uite-l pe Căprioru, joacă Addiction Solitaire! Hai şi noi să ne uităm!

Deşi ne salută, părintele protopop nu păru prea entuziasmat de revedere şi, măcar că ne traserăm scaunele lângă el, continuă să se uite preocupat în ecran.

– Trebuia să muţi treiul de roşu, aşa te blochează popa de treflă! – îl sfătui Puiu.

Căprioru continuă să butoneze, ignorând sfatul. Curând, pasienţa se blocă.

– Dă-i pe undo… – intervenii.

– Nu mai merge nimic, dă-i cu reşufla

– Vreţi să mă lăsaţi să joc cum ştiu? – întrebă protopopul, destul de răstit.

– Păi, aia-i, că nu ştii! Dă-i cu reşufla, că nu mai ai ce face!…

Poate aceeaşi întâmplare care ne adunase pe noi în acel local – sau poate că deloc întâmplător – îi reuni într-un salon alăturat pe Igor cu Melatov şi, la două mese distanţă, pe agenta Sarah. Cei doi vorbiră o vreme nimicuri, apoi Melatov se ridică şi, mergând nepăsător către ieşire, apucă brusc bricheta doamnei:

– Ce brichetă faină! Nu mi-o dai mie?

Cum obiectul era deja confiscat, doamna alese să dispară, cam în acelaşi timp în care protopopul Căprioru, ratând pasienţa, pleca indispus din cafeneaua situată în proximitate. Melatov, însă, o urmări pe agentă şi-n uliţă, tratând-o destul de brutal, cu un picior în cur. Deşi aflat într-un oraş străin, ori poate tocmai de aceea, Căprioru simţi nevoia să intervină:

– De ce loveşti femeia?

Pe aceasta replică, Igor de la FSB îi împuşcă un pumn în nas, sfătuindu-l:

– Taci, bă, din gură!

Părintele protopop îşi reveni destul de greu din şocul loviturii, după care plecă la întâmplare, nimerind într-un parc în care, întâlnind un grup de conaţionali, fu lăsat doar în maiou, ciorapi şi chiloţi, poate şi din pricină că, arătând din nou precum un urs Panda, aceia-l crezură vreun chefliu rupt de realitate. În această stare jalnică ajunse la protopopiat, având aici neplăcuta surpriză ca Arhelau să fi sosit deja.

– Sărut mâna, Înalt Prea Sfinţia Voastră! – rosti, pe cel mai slugarnic ton cu putinţă.

Arhiereul tăcu timp îndelungat, apoi izbucni:

– Uită-te la tine în ce hal arăţi! O jumătate de zi n-ai putut răbda fără să te dai în stambă! Pe la ce curve ai umblat, măi, nenorocitule? Sau o să-mi spui şi tu ca Puiu, că te-ai întâlnit cu Igor de la FSB!… Să zici mulţumesc dacă mai apuci şi Blajova!…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 28

  1. Pingback: Pe scena vieţii « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

  2. Pingback: Patriotism « Ioan Usca

  3. Parca am citit undeva ca Timisoarei i se spunea Mica Viena.
    In Timisoara am fost, in Viena…dar sunt de acord cu e mica Viena. 🙂
    Numai atatia euroi avea la el?putin, cam putin…

  4. Pingback: 10 mai, Ziua naţională a României între 1866-1948 « Supravietuitor's Blog

  5. Pingback: Antoni Słonimski (1895-1976) – Notes « Orfiv

  6. Pingback: Elucubraţii – Mutare disciplinară « Link-Ping

  7. Pingback: Plânsul nu dăunează sănătăţii « Idei Înghesuite

  8. Pingback: Patria. « Gabriela Savitsky

  9. Pingback: Leapşă livrescă « Ioan Usca

  10. Pingback: In atentia somerilor din Romania « Hai ca se poate!

  11. Pingback: Economia subterană « World of Solitaire's Blog

  12. Pingback: Am aparat! « Nataşa

  13. Pingback: 25-15-15 – S-a strigat Bingo la bila sărăcia lucie lucește și mai tare « Cosmin Stefanescu's Blog

  14. Pingback: Lune et l’autre – 20 « Dumitru Agachi’s Weblog

  15. Pingback: Comentarii la Facerea – 24 « Ioan Sorin Usca

  16. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 36 « Ana Usca

  17. Pingback: In atentia somerilor din Romania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s