Covorul chinezesc

Anual, pe 17 august viaţa mea se modifică (deşi enunţul pare unul cât se poate de simplu, el cuprinde o foarte subtilă aluzie!). Fiind sufocat cu cadouri, am ulterior mai multe bibelouri de pe care să şterg praful, o colecţie de manele mai variată, mai multe automobile pentru care să plătesc impozit, şi tot aşa…

Anul trecut, dintr-o sumedenie de daruri, cel mai mult m-a impresionat un covor chinezesc. Un autor minor ar introduce aici o descriere, plictisind pe toată lumea. Cum, însă, eu sunt un scriitor de renume naţional – şi nu numai! -, însuşi domnul Dan C. Mihăilescu lecturând şase pagini din opera mea (şi-ar fi citit toată cartea dacă n-ar fi adormit şi, trezindu-se mai apoi, n-ar fi trebuit să plece la aeroport), nu voi introduce în scrierea mea lungimi obositoare, oricine ştiind ce-i acela un covor chinezesc, iar în cazul că nu ştie, dă un search pe Google, la imagini şi află, fără a mai fi nevoit să citească descrieri care, oricum, nu ajută la nimic…

Recunosc, nu orice cadou îţi modifică ritmul cotidian! Covorul chinezesc, însă, a făcut-o. Dacă până de curând oaspeţii veneau la mine când le trăsnea lor şi intrau ca vitele, fără să se descalţe (de aici şi vorba: vită încălţată!), acum am alcătuit un program de primire şi un tipic de pătrundere în imobil, program afişat pe exteriorul uşii de la intrare: „Musafirii care doreşte să vadă covorul vor lăsa darurile în antreu şi vor putea sta 10 minute, timp în care vor servi o cafeluţă. Vă rugăm să vă descălţa-ţi afară!”. Stilistic vorbind, ştiu foarte bine că anunţul nu e nici grozav, nici corect scris, dar am ţinut în primul rând să mă fac înţeles, înţelepţindu-mă din păţania unor vecine. Una dintre acestea, având copil mic, pentru a nu-i fi trezit broscoiul şi să înceapă să orăcăie, a alcătuit anunţul următor:

Nu suna-ţi! Bate-ţi!”. Oamenii, cum e şi firesc, s-au conformat… În schimb, o altă vecină, plagiind acest înscris din motive similare, a grafiat fără cratimă, şi toată lumea suna în continuare, neînţelegând ce anume doreşte doamna. De aceea, anunţurile trebuiesc concepute pe înţelesul tuturor, că doar e anunţ, nu-i lucrare scrisă la Limba şi literatură română!

Revenind la covorul nostru, e uşor pentru oricine să presupună că a trebuit să ne scăpăm de pisoi, ca să nu-şi ascută ghearele pe noua achiziţie, deteriorând-o. Apoi, am mai procurat o fâşie de nailon, ce traversează diagonal covorul, pentru ca oaspeţii să se poată deplasa până la peretele de apus, unde-şi servesc (beau) cafeluţa, în vreme ce admiră vitrina cu bibelouri şi, evident, covorul. În plus, după ora 16, când soarele, în eterna sa rotire pe bolta cerească, se poziţionează într-un mod nu tocmai fericit, trebuie să îndoim un colţ al covorului astfel ca razele astrului diurn să nu-l decoloreze! După o vreme, am constatat că noul covor este deosebit de odihnitor pentru ochi, aceasta şi din pricină că am renunţat să mai citim, petrecându-ne timpul cu primirea musafirilor, cu conversaţiile de tot felul, şi cu privitul covorului şi al colecţiei de bibelouri…

.

Mi-au admirat covotul şi – implicit – bibelourile: Cabral – pentru rating, Elisa, Cristian Lisandru, Gabi123, Vania, Cristian Dima, Theodora Marinescu, ISU, Adela, Călin Hera, Onu, Deea, Teo Negură, Ana Usca, Cati Lupaşcu.

Acest articol a fost publicat în Scrise de mine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Covorul chinezesc

  1. Pingback: Fata de la miezul nopţii – Taraf Tv « اBlog Feminin

  2. CalinH spune:

    Da, e un covor aproape fermecat. Multam de ping!

  3. Cristian Dima spune:

    Am lăsat chiar în antreu un maimuţoi de pluş. Nu mai trebuie şters de praf, doar spălat la maşina automată…

  4. Caius spune:

    Călin:

    Minunat covor! Da’ şi bibelourile…

  5. Caius spune:

    Cristian:

    L-am găsit, se joacă Nataşa cu el…

  6. Pingback: Agostino Carracci (16 august 1557– 22 martie 1602), pictor și artist grafic italian « my heart to your heart

  7. g1b2i3 spune:

    Covorul ala e deosebit.Se vede ca e de calitate si sper sa nu-l uzeze musafirii care vin sa-l vada.
    Bibelourile se mai spar cateodata cand sunt sterse de praf. 🙂

  8. Caius spune:

    Bibelouri tot primim, dar de covor avem mare grijă!

  9. Pingback: LA ÎNCEPUT DE SĂPTĂMÂNĂ «

  10. Nu pot sa nu remarc „Musafirii care doreşte să vadă covorul vor lăsa darurile în antreu şi vor putea sta 10 minute, timp în care vor servi o cafeluţă. Vă rugăm să vă descălţa-ţi afară!”. Asta ar trebui sa fie ceva normal pentru toti oaspetii, ca dovada de respect fata de casa omului.Pacat ca ne-am urbanizat,dar moravurile nu ni le-am schimbat.

  11. Cati Lupaşcu spune:

    Mai bine, musafirii ar aduce Biocarpet si talpici de unica folosinta.

  12. Pingback: Roşiile « Elisa-gradina mea de vis

  13. Caius spune:

    Andrei:

    La mine-i interzis descălţatul, că nu-i baie turcească! Dar, de când cu covorul chinezesc…

  14. Caius spune:

    Cati:

    Nu i-aş mai îngreuna, că oricum am majorat taxa de intrare.

  15. Pingback: PA in Duet « Cristian Dima

  16. Carmen Negoita spune:

    Dacă poţi zbura cu el, chiar că merită să fie admirat.😀 Sau doar se spun poveşti în jurul lui?

  17. cabral spune:

    Usor cu pianul pe scari…

  18. Pingback: Indicele glicemic « Supravietuitor's Blog

  19. Vania spune:

    N-avem pian, că strică covorul…

  20. Caius spune:

    Carmen:

    Nu zboară, dar alunecă, că-i proaspăt paluxat.

  21. Pingback: Revenirea « Ioan Usca

  22. Pingback: Cat de rau a ajuns SIE? « Hai ca se poate!

  23. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 29) « Blogul lui Teo Negură

  24. Pingback: SIBIU – CALFELE CĂLĂTOARE « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  25. Schimbarea şi, implicit, aluzia subtilă ar trebui să aducă şi un La mulţi ani?
    Dacă da, ţi-l urez, cu drag, alături de sănătate, bucurii şi… la mai multe covoare chinezeşti.🙂
    Dacă nu e cazul, oficial vorbind, atunci, îţi urez, oricum.🙂

  26. Vania spune:

    Caius e personaj fictiv, aşa că poate fi sărbătorit oricând. Nu e-n zodia Leului (l-a ferit Dumnezeu!), dar a adaptat textul…

  27. Pingback: Descântecul lunii « Noaptebunacopii's Blog

  28. Pingback: Vacanţă 1 | Simion Cristian

  29. Pingback: Elucubraţii – Oltzii « Link-Ping

  30. Pingback: Lubenită de Gottlob « Călin Hera. PA-uri şi mirări

  31. Pingback: Drum spre devenire…(17) « Cristian Dima

  32. Pingback: Unde eşti tu, Ţepeş Doamne ?! « World of Solitaire's Blog

  33. Pingback: Autoeducaţie « World of Solitaire's Blog

  34. Dan spune:

    La Multi Ani si las-o asa, decât servicii de cafea sau vaze, mai bine covoare chinezesti!

  35. Caius spune:

    Da, mai bine! Cât despre ziua mea, este una fictivă, aşa i-a trăsnit creatorului meu să-mi atribuie în scrierea de faţă.

  36. Pingback: Roşiile | cuelisa.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s