Colecţionara de coşmaruri – 3

3.

„Cafeaua de dimineaţă[1], vizita doctorului, analize, drumul până la bufet şi, eventual, câte-un prieten care-şi aduce aminte de mine. Cum ai lua-o, totul se desfăşoară linear. În romane, liniaritatea oboseşte, se merge pe mai multe planuri, cu revenirile fireşti. Dar, viaţa nu e un roman şi, cu atât mai puţin, poezie!”.

După aceste gânduri, este lesne de presupus că Alizee se plictisea în spital, noutatea momentului internării fiind curând anihilată de rutină, ieşirea la mici cumpărături în împrejurimi constituind partea cea mai palpitantă a acestei perioade.

Aşa cum auzise şi Iara, Alizee se internase pentru efectuarea unor analize, astfel că jurnalista cea roşcată pusese la îndoiala cuvintele lui Cal, conform cărora scriitoarea cea scundă s-ar afla pe litoralul bulgăresc.

„M-am oxigenat şi eu ca să am de lucru! Am stat trei ceasuri să-mi fac părul ca Marilin Monroe, şi nici n-am unde să-l afişez. Baba din salon se gândeşte doar la jeleuri şi la balurile din tinereţe, iar în vizită au venit doar dintre aceia care puteau sta şi acasă, tot la fel de bine… Aş putea să-mi fac unghiile… Măcar că-i tot aia, mai trece vremea”.

Cerul noros făcea ca prin fereastră să pătrundă o lumină incertă. „Soarele se întinde peste pământ ca un ort[2]… Poate scriu un poem. Dacă o să ţin minte, că nu mi-a venit ideea să-mi iau creioane şi caiet de matematică. Labiş, se zice, scria şi pe şerveţele, în birturi… Cum poţi scrie altfel decât cu creion şi pe foaie cu pătrăţele, nu ştiu! De fapt, ce mă mir? Bărbaţii nu-s în stare să cureţe un aragaz, de unde să le mai ceri pedanterie la scris? Mai bine m-ar seda!…”.

Alizee era măcinată de frânturi confuze de gânduri şi, nerostită, plictiseala părea să prindă fiinţă în salon, minutele târşindu-se anevoie. În această stare, oxigenata cea scundă se bucură să fie apelată de către Braa.

– Ceau! Unde eşti?

– La intrare, unde să fiu? Cum te găsesc?…

Alizee avu un râs mărunt, de veveriţă, cum zicea Braa, iar salonul se lumină dintr-o dată:

– Te uiţi după o clădire de înălţime medie, zugrăvită proaspăt într-o nuanţă de oranj, şi cauţi salonul numărul 6…

– Ca-n Cehov[3]? – făcu Braa o legătură firească.

– Nu-i ca-n Cehov, că încă nu-s la Psihiatrie, te cunosc de prea puţin timp…

Cum prietenul garantă că o să se descurce, blonda cea scundă avu răgaz să-şi reamintească întâlnirile anterioare. „Iarăşi o să mă cadorisească cu vreo carte, de parcă aş mai avea douăzeci de ani, ca să mai citesc… Acum, mare lucru dacă mai dezleg un rebus! E suficient că scriu… Dar, e om de treabă, atât cât se poate spune aşa ceva despre un bărbat… Odată n-ar aduce şi el o floare! Sau, dacă i-ar trăsni aşa o idee, precis că le-ar pune într-o servietă. Sper să nu fie rufănos!”.

Contrar aşteptărilor, Braa apăru nu doar proaspăt tuns şi bărbierit, ci şi purtând un impresionat buchet de trandafiri albi. „De unde i-o fi şparlit?” – se întrebă Alizee, dar modul îngrijit în care erau ambalate florile indicau cu certitudine provenienţa dintr-o florărie şi încă nu una oarecare.

– Te rog, primeşte acest buchet – zise bunul prieten. E un semn că te socotesc, într-un fel, o femeie alcătuită din trandafiri înalţi, cu spini înveliţi domestic în teci de sidef[4]… De altfel, trandafirii aceştia nici nu au spini. Din păcate, n-au nici parfum, spre deosebire de tine…

Deşi plăcut surprinsă, Alizee dori totuşi să afle amănunte despre buchetul de flori, tocmai datorită ineditului.

– Te-ai gândit tu să-mi cumperi flori?…

– Mda, m-am gândit şi la asta… – spuse Braa pe-un ton echivoc. Adevărul este că, la intrarea în spital, le purta un domn mai în etate… Cum părea să şovăie, l-am abordat ca şi când aş fi fost însărcinat cu ordinea şi, după ce l-am întrebat sever cu ce treabă se află acolo, i-am solicitat florile pentru verificare. Presupun că încă mai aşteaptă la poartă…

„Era domnul Ionescu!” – o fulgeră pe scriitoare şi, după ce smulse de la vizitator o descriere a persoanei, temerile i se confirmară, domnul Ionescu fiind un alt oaspete aşteptat[5]. „Acum, asta e!” – îşi mai zise, dar se îmbufnă vizibil, astfel că, atunci când primi şi aşteptata carte, azvârli volumul pe pat, fără să mai mimeze entuziasmul.

– Gogol? Cine-l mai citeşte astăzi pe Gogol?… – spuse, doar ca să-l supere pe musafir.

„Mai bine nu-i spuneam!” – gândi Braa, dându-şi seama că buna sa prietenă s-a supărat. „De regulă, poantele astea o amuză… Cine ştie ce-o avea?…”.

Ştiind că, de regulă, Alizee se supără programatic, pentru a face viaţa mai interesantă sau, în sfârşit, pentru că aşa are chef, dar că norii se risipesc întotdeauna destul de repede, Braa o invită în oraş, opinând că nu are rost să zaci într-un spital când ai de făcut doar câteva analize, la ore matinale. Cum gândul ieşirii în oraş se impuse, doar destinaţia constituind un nou prilej de dispută, cei doi chemară un taxi, urmând a se decide pe parcurs asupra locaţiei.

Suiţi în autoturism, prietenii încă nu căzuseră de acord:

– La Rustic[6] ar fi cel mai potrivit – socoti scunda Alizee.

– Aş zice ca, mai bine, să mergem la Plaza[7]… Acolo am mai putea cumpăra una-alta… – fu de părere Braa.

– V-aţi hotărât unde mergem?… – interveni şi taximetristul, sporind tensiunea.

– Dă-i nainte! – spuseră pasagerii iritaţi.

– La Plaza nu merg, am oroare de mastodonţii ăştia consumişti!… – îşi continuă Alizee argumentaţia.

– Dar, ai putea găsi şi-o rochie… – căută însoţitorul un mod abil de convingere.

– Adică, acum mă faci şi şlempătură? Ce să zic? Că merg cu arbitrul eleganţei, futu-i!… – se inflamă femeia.

– Dar, cum o să mergi la Rustic cu branula în braţ? – se agăţă Braa de-un amănunt care-i scăpase până atunci.

– O şi scot, şi-aşa mi-au pus-o doar pentru că trebuia să vină domnul Ionescu, nu fac niciun fel de perfuzie…

Chipul bărbatului se posomorî şi, cu oarecare efort, pentru ca glasul să nu-i trădeze simţămintele, întrebă pe-un ton cât mai indiferent:

– Cine-i domnul Ionescu?

– Ăla de la care-ai luat florile! – se răsti Alizee, iar Braa renunţă să mai iscodească, deşi în minte făcu câteva conexiuni, relativ logice.

– Totuşi, unde mergem? – insistă şoferul.

– N-ai înţeles să o ţii tot drept? – fu rândul lui Braa să se răstească.

Disputa continuă o vreme, apoi, bosumflată, oxigenata cea scundă tăcu ostentativ, iar însoţitorul se încăpăţână să facă acelaşi lucru. Abia peste vreun ceas apărură semnele împăcării, timp în care taximetristul mână automobilul cum crezu de cuviinţă, renunţând la interogaţiile inoportune. Reveniţi la sentimente mai bune, cei doi pasageri, în continuare, nu doriră să fie tulburaţi, astfel că maşina cea galbenă mai merse câteva ceasuri, după raţiuni proprii.

– Albena! – anunţă şoferul la un moment dat, parcând în dreptul unei clădiri impunătoare.

– Asta unde vine, în Militari? – întrebă Braa, nedumerit.

– Nu domnule, în Bulgaria! – răspunse taximetristul, mirat.

– Am zis noi ceva de Albena? – interveni şi Alizee.

– Aţi zis! – riscă şoferul, decis să-şi încheie cursa.

– Albena să fie! – conveni Braa şi achită contravaloarea călătoriei.

– Şi eu cum ajung mâine la spital? – vru prietena sa să afle.

– Ei, lasă!… Un concediu pe litoral te repară mai bine decât analizele lor… – improviză Braa, dând liber taxiului.

Nimerind mai apoi în cafeneaua Standard, cei doi avură plăcuta surpriză de-a o întâlni pe Iara. Mai puţin lipsită de asperităţi fu, însă, cunoştinţa cu detectivul Cal, la care fură siliţi datorită împrejurărilor.


[1] Aluzie la piesa omonimă de Doru Stănculescu.

[2] Începutul poemului Răsărit, aflat în manuscris.

[3] Aluzie la nuvela Salonul numărul 6 de Anton Pavlovici Cehov.

[4] E reprodus aproximativ începutul poemului Portret de femeie, din volumul Gabriela Savitsky, Cartea de sidef, Editura Brumar, Timişoara, 2007.

[5] Aluzie la nu se ştie exact ce întâmplări.

[6] Local bucureştean, situat în Drumul Taberei.

[7] Aluzie la întâmplări nebuloase.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Colecţionara de coşmaruri – 3

  1. Pingback: De dragoste | Ioan Usca

  2. Pingback: INSTALATORUL « Madi şi Onu Blog

  3. Pingback: Despre flagrant, Fatuloiu, Chelu si Toba « Hai ca se poate!

  4. Pingback: Este fezabilă varianta ca PSD să dea premierul, iar PNL să dea preşedintele a declarat Victor Ponta « Dum spiro, spero

  5. Pingback: Ziua mondială a salutului (World Hello Day), 21 noiembrie « Supravietuitor's Blog

  6. Pingback: Avanpremiera unor alegeri(blonde şi deştepte)… « Consiliul Naţional al Blogosferei

  7. Pingback: René Magritte (21 noiembrie 1898 — 15 august 1967), pictor belgian suprarealist « my heart to your heart

  8. Pingback: Sâmbătă. La geam | Gabriela Savitsky

  9. -X- spune:

    Vad ca jumatate din text e compus din aluzii🙂 … cum ramine insa cu cei ce nu le pricep corect?

  10. Pingback: Fetele cu ochelari | Per aspera ad astra

  11. Pingback: Comentarii la Cartea Ecclesiastul – 2 | Ioan Sorin Usca

  12. Pingback: Weekend versus Monday « Gabriela Elena

  13. Pingback: Referat = căutare pe internet! | Blogul unui pui de Morosan...

  14. Pingback: Despre flagrant, Fatuloiu, Chelu si Toba

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s