Colecţionara de coşmaruri – 6

Coperta: Adina Olivia Huţanu

.

6.

– O nouă dimineaţă însorită în Albena! – spuse cu un glas ce trăda buna dispoziţie Alizee, privind prin fereastra cafenelei.

– Te-ai împăcat ieri cu Braa? – fu curioasă Iara, jurnalista cea roşcată, deşi împăcările dintre cei doi erau tot la fel de relative precum certurile.

– Mda, într-un fel…

Alizee era nehotărâtă. „Nu ştiu de ce-l tot reped… Întotdeauna, când mă răstesc la el, îmi pare rău încă dinainte de-a o face, şi cu atât mai mult după aceea. Dar, asta e! Nici nu pot să le las după el…”. Blonda cea scundă preferă să păstreze pentru sine aceste gânduri, ştiind despre colegele sale că au tendinţa de a-i ţine partea lui Braa.

– Oare de ce n-a coborât Oriana? – căută să schimbe vorba.

Romanciera încă visa, globii oculari zbătându-i-se bizar pe sub pleoapele grele. Într-un han straniu, căuta un telefon public, dintre cele cu fise, dar nimerea mereu în săli cenuşii, în care se petreceau atrocităţi inumane. Un biet tânăr, supus şocurilor electrice, urla: „Spun tot!”. „Dar, nu suntem curioşi – se amuzau torţionarii -, o facem din estetism pur…”. Într-o altă sală, mai mulţi bătrâni executau flotări, chinuindu-se teribil. „Primul care cedează – răcni un individ cu aspect brutal – rămâne fără urechi!” Deşi cruzimea monstrului o sfioră profund, scriitoarea riscă să întrebe: „Nu ştiţi unde pot găsi un telefon?”. „Nu ştiu – zise acela. Dar, puteţi merge la sala 6… Apoi, n-o să mai aveţi nevoie de telefon…”. Acestor vorbe, huiduma le adăugă un râset lugubru. Trecând printr-un coridor ce părea a nu avea capăt, printre maxilarele umane ce împodobeau pereţii precum trofeele de vânătoare, Oriana zări un aparat, prevăzut însă cu menţiunea, caligrafiată în câteva limbi de circulaţie internaţională: „Orice număr apelat de la acest telefon este ocupat. Rugăm nu insistaţi!”. În pragul unei crize de nervi, femeia fu smulsă din starea negativă de alunecarea surprinzătoare pe un tobogan, pe care nimeri printr-o trapă. „Ce departe-i subpământul[1]…” – îşi zise, râvnind la adâncuri tenebroase, îmbâcsite de suferinţă, însă, ajunsă la capătul mişcării descendente, nimeri în biroul redacţiei unui periodic argeşean, Realitatea sfiorantă, birou împodobit cu baloane umflate cu heliu şi alte kitsch-uri aidoma celor de pe la nunţi, iar colectivul adunat în păr îi strigă: „Surprizăăăă!”.

– Vă fut! – bombăni scriitoarea, deşteptându-se decepţionată.

Soarele se hlizea prin fereastră, dând senzaţia unei conspiraţii cosmice împotriva coşmarurilor împlinite.

„O iubire neîmplinită poate fi sursă de inspiraţie artistică. Un coşmar neconsumat, în schimb, este… naiba ştie ce este, da-i nasol!”.

Ca o palidă consolare, încercănata autoare gândi că zilele celor mai mulţi încep prost, fie sub spectrul rutinei, fie vitriolate de temeri ori îngrijorări. „Durerea, în zori, are gustul absenţelor tale… Acum, îmi vin şi versuri, m-am tâmpit şi eu după Alizee! De fapt, de ce nu? Aş putea să pun şi câte-un poem în romanele mele, se umple hârtia mai uşor şi bifez numărul de pagini… Chiar aş putea să scriu regulat poezie, dacă aş avea timp”. Brusc, femeia simţi că din această stare confuză n-o poate smulge decât cafeaua de dimineaţă, astfel că, în scurtă vreme, coborî în bar.

Între timp, ajunse la cafea şi Braa, din grupul celor cinci lipsind doar Cal, absenţă care nu deranja pe nimeni în mod deosebit.

Grupul celor cinci… Parcă am mai auzit expresia – medită Iara.

– Balakirev[2], Kiui[3], Borodin[4], Musorgski[5] şi Rimski-Korsakov[6]… – preciză Braa.

– Ăştia cine mai sunt? – se miră, sincer, roşcata.

– Compozitori…

– De aici, din Bulgaria? – insistă ziarista.

– Nu – zise Braa scurt, negăsind resurse pentru a mai continua explicaţiile.

– Dar, de ce nu e numărat şi Dargomîjski[7]? – interveni Alizee.

– Că nu e… – zise Braa. În orice dicţionar muzical sunt enumeraţi cei cinci.

– Dicţionarele au şi numeroase lacune – opină Oriana. De pildă, în DEX, nu apare verbul a sfiora

– Ei, apare în cărţile tale… – spuse Iara, bucuroasă că s-a abătut discuţia de la toate acele nume complicate care, în mod normal, n-ar trebui să intereseze pe nimeni. Ca şi egrasia.

„Oare mă iau la mişto?” – se întrebă romanciera, însă, sosind cafeaua, renunţă la frământările prisoselnice.

O vreme, fiecare se gândi la ale sale, întremat lăuntric de lichidul aromat şi fierbinte.

„Ce ştire s-ar putea face pornind de la cafea? – scotoci Iara prin minte. Vânzări sporite în sezonul estival… Draci, e banal! Profitând de neatenţia părinţilor, un copilaş a sorbit din ceaşca de cafea a mamei sale, înecându-se. Pe dată, chipul i se învineţi, micuţul zbătându-se spasmodic. Transportat de urgenţă la spital, în pofida eforturilor medicilor, copilul nu a mai putut fi salvat… Asta ar merge, dar trebuie găsite şi nişte poze. Fără imagini, astăzi, nu te mai ia nimeni în serios… De parcă nu se pot măslui şi alea… Oamenilor le place să îi minţi!”.

În cafenea domnea o lumină difuză, exaltând nuanţele de roşu. Mădălina ceru un Martini, pe care-l sorbi amintindu-şi de Anatol. Într-un fel, se ataşase de el. Abia acum, însă, când el dispăruse pentru vecie, înţelese că l-a iubit… Căcat! Nu merge! Doar nu trebuie să termini Filosofia ca să şti că iubeşti… De fapt, poate nici nu-l omor pe Anatol… Mai văd eu!” – continuă Oriana să fie indecisă.

Oraş fosforescent – sarcofag de înger

Prin care sufletul tău circulă ca un lichid coloidal.

Eu, în Vienesse, scot din stern

sângeria dovadă a singurei umbre pe care o am:

Înfăşurată în jurul mitului despre Icar şi Dedal[8].

Hm, mi-am amintit de Vienesse. Cu Braa n-am fost niciodată acolo, doar l-am amăgit că vom merge. Dragul de el! A făcut iritaţii de cât se bărbiereşte…” – îşi zise Alizee, începând un nou poem în gând, cu divagaţiile aferente.

„Am ajuns cârpa ei de şters pe jos! Mă bărbieresc de două ori pe zi, umblu tuns ca un activist de partid, trebuie mereu să-mi îndrept umerii, şi tot e în permanenţă nemulţumită!…” – gândi Braa cu năduf.

Precum o furtună stârnită din senin, Cal intră surescitat în cafenea, întrerupând meditaţiile colegilor.

– V-am zis? – întrebă, fluturând un ziar.

Ca orice om, ai zis multe… La ce te referi? – căută Braa să-i reteze din elan.

Detectivul ignoră maliţiozitatea replicii şi continuă expunerea, întinzând ostentativ gazeta:

– Uitaţi-vă voi! Crima bestială din Albena… Deja a început… Toată staţiunea vuieşte!…

– E un vuiet lin, de vreme ce noi nu l-am perceput… – continuă Braa să-l persifleze.

– Scrie bulgăreşte, pricepe dracu’… – observă Alizee.

– Uite, e şi poza ucigaşului… – explică detectivul Cal. L-au prins după câteva ceasuri…

Toţi priviră, cu oarecare surprindere, la fotografie. Părea mai degrabă chipul unui tânăr speriat, decât figura atroce la care te-ai fi aşteptat.

– Să fi fost pirpiriul ăsta capabil de-o faptă abominabilă? – se întrebă Oriana cu glas, privind la ochii năuci ai suspectului din poză.

– Nu te poţi lua după fizionomie, teoria lui Lombrozzo este demult depăşită…

În mod aproape cert, dacă ziarul ar fi avut fotografii în culori, asemenea cotidienelor centrale, şi dacă suspectul din poză ar fi purtat treningul cel roşu, Oriana l-ar fi recunoscut pe Xreader. Aşa, însă, îl privi cu o curiozitate moderată, chipul acestuia nespunându-i mare lucru.


[1] Citat din poemul Veveriţa subacvatică de Mircea Florian.

[2] Milli Alexeevici Balakirev (1837 – 1910), compozitor rus.

[3] Ţezar Antonovici Kiui (1835 – 1918), compozitor rus.

[4] Aleksandr Porfirievici Borodin (1834 – 1887), compozitor rus.

[5] Modest Petrovici  Musorgski (1839 – 1881), compozitor rus.

[6] Nikolai Andreevici Rimski-Korsakov (1844 – 1908), compozitor rus.

[7] Aleksandr Sergheevici Dargomîjski (1813 – 1869), compozitor rus.

[8] Începutul poemului Ce va fi scris, din volumul: Gabriela Savitsky, Cartea de dragoste, Editura Marineasa, Timişoara, 2004.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Colecţionara de coşmaruri – 6

  1. Pingback: Un ultim apel de fapt inca un atac dur indrepat impotriva politicienilor din opozitie si impotriva presei libere « Dum spiro, spero

  2. Pingback: Tristeţea Lunii | Simion Cristian

  3. Pingback: Nullum desiderium | Per aspera ad astra

  4. Pingback: Piele | Per aspera ad astra

  5. Pingback: Basescu reformatorul si dusmanii poporului « Hai ca se poate!

  6. Pingback: Only you | Raza mea de soare

  7. Pingback: Ningeeeeee!!! | Blogul unui pui de Morosan...

  8. Pingback: Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu a gasit vinovatii care tin tara in loc « Dum spiro, spero

  9. Pingback: William Sidney Mount (26 noiembrie 1807 – 19 noiembrie 1868) « my heart to your heart

  10. Pingback: Drumuri aproape – Ardeu 7 « Cristian Dima

  11. Pingback: Comentarii la Cartea Ecclesiastul – 5 | Ioan Sorin Usca

  12. Pingback: Poveste de vis (15) « Blogul lui Teo Negură

  13. Pingback: Caută-mă tu « Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s