Colecţionara de coşmaruri – 10

Coperta: Adina Olivia Huţanu

.

10.

– Cum facem echipele? – se interesă Iara, jurnalista cea roşcată, vibrând de dorinţa jocului.

– Mie mi-e tot una… – zise, posomorâtă, Oriana, care-şi amintise de umilinţele din benzinărie.

– Joc eu în echipă cu Braa… – propuse Alizee, mânată de dorinţa victoriei facile.

– Nu joc cu tine! – obiectă bărbatul. Mai bine, joc eu cu Iara, şi tu cu Oriana…

– De ce? – întrebă blonda cea scundă, ştiind că a face echipă cu romanciera, aşa bulversată cum era, însemna să pierzi în mod programatic.

– Păi, dacă stăm faţă-n faţă – explică Braa tehnic -, cum te mai pipăi? Mă întind pe sub masă?…

Deşi amuzată de imagine, Alizee mimă supărarea:

– Să-ţi iei gândul! Nu-ţi pui tu pe mine labele păroase şi năduşite! Joc eu cu Iara…

– Bine… – încuviinţă nefericitul, poziţia faţă de Alizee rămânând tot cea preconizată de el.

Începând jocul, Oriana greşi două levate, fiind evident că nu se putea concentra asupra cărţilor. La un moment dat, începu din nou să lăcrimeze:

– Mi-e dor de Piţi! – scânci.

– Aşa-i spui lui Xreader? – se interesă Iara, stârnind iritarea romancierei.

– Mai dă-mi pace cu Xreader al tău, Piţi e motanul!…

„Dacă nu mă-nşel – gândi jurnalista cea roşcată -, Xreader ar fi, mai degrabă, al tău!” – dar, delicată, nu mai zise nimic.

– Nu trebuie să plângi acum… – încercă Alizee să o consoleze pe încercănata scriitoare. Te mânjeşti toată de rimel şi-ţi strici batistele… Lasă, dăm un telefon să ni-l trimită pe Piţi aici…

– Nu iese ăla din casă, că-i onanist! – obiectă Oriana.

– Ei, şi? Uite la Braa, cât e el de onanist şi-a ajuns până-n Albena…

Bărbatul vizat simţi că demnitatea îi este rănită, astfel că replică:

– Dacă-s onanist, ce cauţi cu labele tale epilate şi uscate la mine pe picior?

– Îţi procuram material de labă, scumpule, nu-ţi fă iluzii!…

„Sper să nu-nceapă iarăşi!” – nădăjdui de doi bani jurnalista cea vopsită roşcat.

– Zău? Şi aseară, când… – începu Braa să replice.

– Să taci din gură! – i-o reteză scunda cea cu privire de veveriţă. Vezi, că aşteptăm după tine! Ce-ai încremenit cu cărţile-n mână?

„Tocmai devenise interesant! – îşi zise Oriana cu regret. Ce-or fi făcut aseară?”.

Romanciera nu reuşi să se adune nici la turele următoare, spre satisfacţia celorlalte femei, din echipa adversă.

– Mă gândeam – spuse Braa după o vreme -, să-i ducă unul dintre noi un pachet lui Xreader. Ceva ţigări bulgăreşti şi-un ceai de sunătoare…

Oriana se însenină brusc, ideea surâzându-i. Deşi nu cunoştea foarte bine psihologia celui aflat într-un arest, oricine putea să-şi dea seama că a primi ţigări de nefumat şi ceaiuri de nebăut reprezintă o umilinţă în plus.

– Ar merge, dar neîndulcit… – preciză.

– Normal că neîndulcit! – interveni şi Alizee. Ar fi culmea, după ce te-a umilit în benzinărie, să-i mai pui şi zahăr! Poate domnul ar vrea şi-un plic şi jumătate, ca boierii!…

„De unde ştii tu cât zahăr îşi pun boierii?” – se întrebă Braa, mimând concentrarea asupra jocului. Veveriţa, însă, îl simţi şi-i trase un şut în fluierul piciorului.

– Asta ca să nu mai gândeşti necuviinţe! – preciză.

„Mai bine te lăsam să flirtezi cu Cal, şi-ţi arăta ăla necuviinţe!…” – gândi Braa, dar se potoli îndată, încasând şi cel de-al doilea şut.

– Mi-a venit o idee! – rosti Iara cu entuziasm. Ce-ar fi să ne vedem noi de sejur, ca şi până acum, şi să-l lăsăm pe Xreader să ajungă la proces? În timpul procesului, apare Oriana tocmai la punctul culminant, când toate probele par a-l înfunda definitiv pe acuzat. Ar fi o lovitură de maestru, o bombă jurnalistică!…

– Ar fi… – spuse romanciera, cu jumătate de glas. Şi, după ce l-aş scăpa de la ani grei de puşcărie, m-aş pomeni cu el prin vreo benzinărie, că-mi aduce compot de vişine…

„Cam aşa e cu bărbaţii! – medită Alizee. Cât mă chinui eu cu ăsta… Dacă nu l-aş ţine din scurt, nici măcar chiloţi curaţi nu şi-ar pune pe el…”.

„Bine că nu-s în arest! – mulţumi Braa Proniei. Că, din cum le văd de sensibile pe astea, acolo m-ar lua dracu!…”.

„Ăştia iar au schimbat vorba! – îşi zise Iara înciudată. Când să sparg şi eu piaţa cu un articol bombă, o apucă pe asta amintirile cu ceaiuri de nu ştiu care şi compot de vişine!…”.

În acest moment, Cal intră din nou intempestiv în cafenea, abordând eterna lui mină entuziastă:

– Nu-i ceva oficial, dar se pare că Poliţia s-a dumirit că nu Oriana-i victima!

„S-a dus în pizda mă-si articolul meu!…” – se posomorî jurnalista cea roşcată.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Colecţionara de coşmaruri – 10

  1. Pingback: Moştenitorul | Ioan Usca

  2. Pingback: Pata pe vicii «

  3. Pingback: LA MULŢI ANI de Sf. Andrei! | Blogul unui pui de Morosan...

  4. Pingback: Tiziano Vecellio (*între 1488 și 1490 – 27 august 1576), pictor italian « my heart to your heart

  5. Pingback: Șovăială | Per aspera ad astra

  6. Pingback: Calendar 2011 « Link-Ping

  7. Pingback: Elena Udrea a gasit de unde vine raul din societatea romaneasca, din justitie « Hai ca se poate!

  8. Pingback: Doamne ocroteste-i pe romani! « Dum spiro, spero

  9. Pingback: PEŞTERA URŞILOR « Madi şi Onu Blog

  10. Pingback: Comentarii la Cartea Ecclesiastul – 9 | Ioan Sorin Usca

  11. Pingback: Elena Udrea a gasit de unde vine raul din societatea romaneasca, din justitie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s