Colecţionara de coşmaruri – 25

 

25.

– Ce-i porcăria asta? Tu cât zahăr ai pus în cafea? – întrebă Alizee agitată, după ce luă o înghiţitură din cafeaua adusă de Braa.

– Ca de obicei… – răspunse bărbatul evaziv.

– Ca de obicei, cât? – insistă mignona. Două plicuri, nu?

– Da… – riscă nefericitul.

– Şi eu n-am zis de-un milion de ori că, la o cafea lungă, trebuie să pui un plic şi jumătate? Am zis sau n-am zis?

– Ai zis! – întări Oriana. Da’, vezi să nu reţină ei ceva! Se gândesc doar la curvele lor…

„Măcar, alea nu te fut toată ziua la cap!” – gândi Cal, compătimindu-l sincer pe Braa.

Iara se gândi să aplaneze conflictul:

– Ar putea Braa să mai ia o cafea, să pună doar un plic de zahăr în ea, şi să combine cele două cafele… Aşa ar fi un plic şi jumătate la o cafea…

Oriana avu altă opinie:

– Mie, dacă mi-ar face Xreader spălătură din asta de vase, i-aş trage cu ea-n cap!…

Prudent, veşnicul suspect preferă să privească trecătorii prin vitrină, evitând să intervină în discuţie. „Când ai păr pe cap, mai amortizează, totuşi, şocul… Dar, aşa tuns, trebuie să mă feresc, că-mi trage direct pe ţeastă!” – medită el, cu un chip impasibil. „Oare înregistrează ceva din ce spun eu?” – se întrebă romanciera, după care făcu un gest a lehamite din mână.

Alizee găsi propunerea Iarei viabilă, într-un prim moment, dar apoi se răzgândi, pentru a nu părea mai prejos decât încercănata Oriana:

– Nici mie nu-mi trebuie combinaţii de astea. Dacă vântură cafeaua dintr-un vas într-altul, se şi răceşte…

– Îţi iau alta… – încercă Braa s-o îmbuneze. Şi-ţi pui zahăr cât crezi tu…

– Siiigur! – se revoltă poeta. Acum, ai vrea să mi-o şi amestec singură!…

Năucit, Braa merse la bar, luă o altă cafea, puse cu multă atenţie un plic şi jumătate de zahăr, amestecă, şi-i aduse paharul bunei sale prietene.

– Nu-mi trebuie! – se răsti aceasta. Bea-le tu pe toate! Mă fac şi de râs să stau la masă cu tine! Uită-te cum arăţi: ţepos şi cu pantalonii şifonaţi!…

„Cel puţin, pe el nu l-a tuns Poliţia!” – gândi Xreader, cu o brumă de invidie.

– E destul de bună… – îngăimă Braa, gustând din prima cafea.

Alizee îl sfredeli cu privirea de veveriţă şi, agravându-şi îmbufnarea, îl repezi:

– Mai ai tupeul să vorbeşti, după ce mi-ai stricat ziua?…

Chilugul soţ al Orianei riscă şi el o intervenţie:

– Cel mai bine e, după ce le strici ziua, să le dai pace!…

– Ce-ai spus? – se repezi romanciera. Repetă ce-ai spus!…

„Astea măcar au pe cine să-şi verse nervii! Pe când eu… Până nu-mi trece căcatul ăsta de furuncul, nici măcar poliţiştii nu mă mai bagă în seamă…”. Iara se posomorî sincer. Avea momente când uita de aspectul său ingrat şi atunci buna-dispoziţie îi revenea. Dar, o simplă atingere a feţei, ori o aluzie cât de măruntă, fie şi involuntară, o readuceau în pragul deznădejdii. „Dacă până mâine nu se diminuează, dau un pomelnic!” – decise ea, întrebându-se la ce confesiune să apeleze şi dacă acest amănunt are vreo importanţă.

Alizee se apucă, totuşi, să-şi bea cea de-a doua cafea, gândind: „Important este să ai ceva umed lângă ţigară. Că-i dulce sau amară cafeaua, tot aia! Bietul Braa, cât e de fraier uneori să mă ia în serios!”.

„Dacă ziceam că i-am pus un plic şi jumătate, nici n-ar fi băgat de seamă! Sau, ar fi zis că trebuiau puse două plicuri… Ar trebui s-o las baltă, să văd cine i-ar mai suporta toate fiţele!” – luă Braa în sinea-i o jumătate de hotărâre. Blonda cea scundă, simţind că prelungirea acalmiei poate fi periculoasă, îl întrerupse din gânduri:

– Ce-ai la tâmplă? Iarăşi transpiri?…

Bărbatul oftă şi preferă să ridice din umeri. Xreader avu la rându-i o grimasă, însă n-o observă decât Iara, care nu dorea să agraveze conflictul. „Vouă v-a trebuit!” – concluzionă detectivul Cal care, după câteva divorţuri, se dedicase exclusiv aventurilor efemere.

Rebecca apăru şi ea în cafenea, chipul său indicând o stare de tulburare. După ce-şi luă un white cappuccino, aprinse o ţigaretă şi trase cu nesaţ câteva fumuri.

– Bărbaţii-s bătuţi cu leuca-n cap! – izbucni într-un târziu.

Oriana şi Alizee se priviră semnificativ, cu înţelesul: „Parcă noi ce ziceam?…”. Iara, în schimb, gândi: „Bine că eşti tu sănătoasă!”.

Prinţesa agresivă începu să-şi expună ultima experienţă traumatizantă:

– Azi am trecut pe la Chinez, să văd ce mai face… Cum părea destul de bine, i-am zis că am pregătit o mică surpriză, ca să sărbătorim externarea, încununată de câteva ture pe montagne-russe… După vreun sfert de ceas, aflu că tipul a şters-o din spital!

„S-o fi săturat să tot dea cu capul de una-alta…” – cugetară aproape toţi cei prezenţi, însă vorbi doar Cal:

– Păi, tu nu erai cu el?

– N-am mai stat, i-am zis că vin spre prânz să-l iau şi am mers la ăia patru care erau în barcă, să jucăm un Rentz… Tipi-s mortali, înjură de zici c-au absolvit Academia de Necuviinţe…

„Asasinii!” – o fulgeră pe Iara, însă preferă nu spună nimic, nedorind să sporească numărul vânătorilor de recompense. Ceilalţi, la rândul lor, nu părură a face nicio asociere de idei, chipurile rămânându-le imperturbabile.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Colecţionara de coşmaruri – 25

  1. Pingback: Misiunea | Ioan Usca

  2. sophie spune:

    Vania,
    unde pot să cumpăr, de fapt să comand, cărţile tale de literatură?

  3. Caius spune:

    Nicăieri, sunt doar pe bloguri. Alea teologice, în schimb, se găsesc.

  4. sophie spune:

    Pe cele teologice le-am găsit, desigur.
    În privinţa asta aş avea ceva să te rog, doar că nu pot pe blog. Şi te-aş ruga să îmi permiţi să-ţi scriu despre asta în privat. Asta însemnând să-mi dai şi o adresă de contact.
    Desigur, dacă accepţi.
    Mulţumesc oricum!

  5. Vania spune:

    Am scris pe adresa ataşată blogului.

  6. Pingback: Nu inteleg cum de mai strange PDL 15% « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Peter Mark Monsted(10 decembrie 1859 – 20 iunie 1941), pictor realist danez « my heart to your heart

  8. Pingback: Chiliman cere Consiliului General al Municipiului Bucuresti sa nu creasca taxele pentru bucuresteni « Dum spiro, spero

  9. Pingback: Bucla | Ioan Usca

  10. Pingback: 17 decembrie.Zi de doliu « Supravietuitor's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s