Tenebre – 8

 

CAPITOLUL VIII  – RAPOARTE EVAZIVE

Sorian asculta plictisit rapoartele informatorilor, privindu-i, totodată, cu scârbă:

„Iarăşi că un grum s-a îmbătat, că m-au mai înjurat doi felieni, că un sperian s-a dat la o elfă, că un gloobus şi-a alungat mama din casă… Adunătură de lingăi! Îmi bagă pe gât toate tâmpeniile şi nu mai ştiu cum să se gudure… Dar, asta este! Ce poţi să-i faci? Aşa se menţine unitar un imperiu…”.

– La hanul Lucrătorul ostenit, stăpâne, s-au adunat mai mulţi străini… – raportă un grum.

„Să vedem, ce-o mai zice şi figură ăsta!…” – gândi împăratul, privind cu dezgust la capul teşit şi la colţii ţâşniţi printre buzele băloase ale informatorului 213…

– Ar putea fi vorba despre o conspiraţie! – continuă delatorul.

„Conspiraţia mă-tii!” – medită Sorian. „Bagă toţi cuvinte pompoase şi născocesc uneltiri, doar-doar se aleg cu vreo medalie şi-o slujbă mai bună. Cum a fost cu sperianul ăla, săracul, de l-au îmbulinat pentru terorism, iar el vroia să-şi facă doar o centrală termică proprie. Acum, asta e! Zeii să-l odihnească!…”.

Grumul se ambală:

– Este un grup de cinci… O sfrijită de vreo juma’ de chintal, despre care se spune c-ar face şi vrăji; are nişte pete negre în jurul ochilor şi-şi ţine gura nu ştiu cum, de te iau fiorii…

„Bine că ai tu gură mai frumoasă!…” – îşi zise, exasperat, suveranul.

– Mai e una cu coamă roşcată, piele albă şi urechi lunguieţe, acoperite cu smocuri verzi. În opinia mea, este o pocitanie, da’ sperienii o găsesc irezistibilă…

„Ăsta jurizează concursuri de miss sau toarnă?” – mai gândi împăratul.

– Pe sfrijită o mai însoţeşte o piticanie, care se leagă de tipele din sala de mese şi alea-l agaţă-n cuier, ca să se distreze…

„Ce-ar fi să te-agăţ şi eu pe tine, gură spartă? Aşa, ca să te-nvăţ să fii succint…” – îi veni prin minte lui Sorian, gând ce-l făcu să zâmbească. Zâmbetul fu greşit interpretat de către grum, care crezu că raportul său a stârnit interesul stăpânului.

– Mai e şi-o altă piticanie, da’ nu chiar aşa măruntă, cu părul vopsit în galben. În prima zi, nu avea cercei, ulterior împodobindu-şi urechile… Mă refer la lobii acestora…

Sorian îşi dădu ochii peste cap: „Acum, cretinul ăsta mă învaţă cum se pun cerceii. Dacă-l mai las mult să vorbească, o să inventeze şi gaura la macaroană! De fapt, noi n-avem macaroane, că-i abia mileniul IV înaintea erei lor…”.

– Blonda, aparent, nu face nimic spectaculos, dar, când a apărut Vrăjitorul, s-a retras cu el vreun ceas într-un separeu şi hanul a intrat în trepidaţie… Nu ştiu exact ce-au făcut, că au închis uşa şi agentul nu mi-a putut raporta…

„E clar, e cretin! Ăsta o să-mi spună acuşi că pe copii îi aduce barza!”.

– Or fi discutat despre artă… – grăi, pentru prima dată în acea zi, Sorian.

Adunătura de sfetnici şi delatori dădu cu gravitate din capete, admiţând această ipoteză, detaliu care-l scoase din sărite pe suveran.

– Aşadar, slugă netrebnică, Vrăjitorul se plimbă nestingherit prin împărăţia mea şi tu-mi vorbeşti despre gagici?! Iar când se petrece ceva interesant la separeu, tu prinzi muşte şi omiţi să-mi aduci înregistrarea video! Scoate-ţii ochii – se adresă gărzilor – şi băgaţi-i-i în cur!…

Din pricina furiei, împăratul nici nu băgă de seamă că a comis un anacronism, înregistrările video fiind necunoscute în epocă.

Gărzile-l înşfăcară pe dată pe grumul rămas năuc.

– Smulgeţi-i şi limba! Şi nu uitaţi să-i turnaţi plumb topit!… – mai completă Sorian, în culmea furiei.

O vreme, adunarea de lingăi încremeni, auzindu-se doar răcnetele sfâşietoare ale nefericitului grum. Un ofiţer sperian îşi făcu, într-un târziu, curaj:

– Să-i arestăm, Stăpâne, pe străini?…

– S-o arestezi pe mă-ta! – continuă împăratul, la fel de iritat. Dacă-i arestăm, de unde mai ştim ce pun la cale?… Să-i urmăriţi pas cu pas, cu discreţie, aia trebuie să faceţi, cretinilor!

– Dar, – îndrăzni un alt consilier, dintr-o specie incertă – am putea afla ce pun la cale făcându-i să mărturisească sub tortură…

Sorian simţi că explodează:

– Insinuezi că, în împărăţia mea, s-ar recurge la constrângeri fizice? Instigatorule! Unde s-a pomenit, în imperiul dominat de Dreptatea absolută, ca un cetăţean, fie şi străin, să fie torturat?…

Suveranul se mai foi o vreme, pufnind înciudat, după care se însenină brusc:

– Dar, de fapt, de ce nu? Ce-ar fi să începem chiar cu tine?…

Înţelegând apropoul, gărzile-l înşfăcară şi pe acest al doilea nefericit, târându-l către o încăpere anexă.

„Să mă calmez – îşi zise Sorian. Altfel, în ritmul ăsta, rămân fără consilieri… Dar, în definitiv, mi se rupe! Ducă-se toate!…”.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Tenebre – 8

  1. Pingback: John Singer Sargent (12 ianuarie 1856 – 14 aprilie 1925) « my heart to your heart

  2. Pingback: Atac informatic – Trei site-uri politice au fost din nou atacate – Mai exista dreptul la libera exprimare? « Hai ca se poate!

  3. Pingback: Poetul «

  4. Pingback: De ce oare nu au lucrat in parelel si pe softul vechi? – Activitatea Caselor de Asigurari de Sanatate este blocata pana pe 17 ianuarie.

  5. Pingback: UPDATE LA PAveste fără sfârşit – Medieval Story « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

  6. Pingback: Viaţa nu este o meserie! « Gabriela Elena

  7. Pingback: Ce să-i facem vrăjitoarei celei rele? « Un blog cu năbădăi

  8. Pingback: Uşile mele « Blogul lui Teo Negură

  9. Pingback: Simona « Ioan Usca

  10. Pingback: Imaginea de la avatar… | Blogul unui pui de Moroşan...

  11. Pingback: Vis de petală « Cristian Dima

  12. Pingback: O poză şi o frază « Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s