Tenebre – 19

 

CAPITOLUL XIX – DIMINEAŢA UNUI PRINŢ

Primul dintre cei doi sori deja răsări când Ingvar, pornit la întâmplare, ajunse în primul sat. Oamenii încă nu ieşiseră din case, astfel că prinţul aproape că nici nu sesiză aşezarea. De altfel, nici nu era capabil încă măcar de vreun raţionament minimal.

– Ia uite, boieru’! – se auzi o voce pe care Ingvar o ignoră.

– Bă, n-auzi când vorbeşte omu’ cu tine? – răsună un alt glas, la fel de impertinent ca primul.

Ineditul drumeţ se pomeni încercuit de-o ceată de paria, privind pofticios la veşmintele sale.

– Nu-mi dai mie haina asta? – făcu unul dintre ei.

Nedeprins să converseze cu bipezii cei josnici şi, în plus, incapabil de-a percepe corect realitatea, Ingvar îşi văzu netulburat de drum.

– Face pe nebunul! – observă cineva şi, pe dată, prinţul încasă un pumn în ceafă.

Până să reacţioneze, o ploaie de lovituri se abătu din toate părţile şi, curând, nefericitul zăcea inert în praful drumului.

Cel de-al doilea astru urcase bine pe cer când Ingvar îşi reveni. Din decenţă, atacatorii îi lăsară lenjeria intimă pe el.

„Era bine dacă-mi lăsau şi pantofii!” – îşi zise victima, constatând cu surprindere că i se deblocase, parţial, capacitatea de a raţiona. Din instinct, făcu calea întoarsă către castel. „Nici nu ştiu la ce mă duc acasă… Ce mi-a mai rămas? Mama copiilor mei este o târfă!”. Ultima propoziţie îi mistui sufletul răvăşit, astfel încât bătu destul drum până să-şi dea seama că nu are copii, nerealizând nici acum că aceasta ar fi fost aproape o imposibilitate. „Nu cred că voi putea să o iert!” – îşi mai zise, dar, intuind că gândeşte tâmpenii, căută să-şi blocheze mintea, vizualizând o pană imaginară. Dintr-o căruţă, o femeie îi strigă:

– Ce-i, boierule? Te-a prins omul la ibovnică?…

– Poate-a trişat la cărţi… – presupuse un glas bărbătesc.

„Măcar, ei au un motiv să se înveselească…” – îşi zise prinţul abătut.

 

 

La castel, observând absenţa stăpânilor, servitorii se îngrijiră în primul rând să cărăbănească bunurile de valoare. Ulterior, aflând că, înainte de răsăritul primului astru, prinţul a părăsit proprietatea într-o stare de vădită tulburare, anunţară Poliţia, astfel că, la întoarcerea lui Ingvar, acesta era aşteptat de o echipă de grumi.

– Prinţul Ingvar? – întrebă unul dintre aceştia.

– Cine sunteţi şi ce căutaţi pe proprietatea mea? – se răsti prinţul care, după ultimele peripeţii, îşi reveni într-o oarecare măsură.

O palmă teribilă îi mută falca şi-o voce aspră preciză:

– Aici noi punem întrebări? Pe unde-ai umblat?…

Ingvar se reculese şi răspunse că a fost la plimbare până-n primul sat.

– Foarte interesantă plimbarea asta a dumitale! – constată grumul ce părea a fi şeful grupului. Şi de ce eşti plin de sânge pe cămaşă?…

– Am fost atacat…

– Da, da, da… Deci, dânsul a fost cel atacat… – se adresă superiorul colegilor săi. Doamna unde este?

– Nu ştiu… A plecat… – zise prinţul pe un glas pierit.

– A plecat, ori ai ascuns-o dumneata pe undeva? De ce ai pământ pe mâini?

– V-am spus, am fost atacat…

– Mda, e logic! – rezumă grumul şef, cu o intonaţie ironică. Ditamai prinţul pleacă la plimbare în miez de noapte, se întoarce plin de sânge şi cu pământ pe mâini, iar coincidenţa face ca doamna să dispară în aceeaşi noapte, dar dumnealui nu ştie în ce împrejurări a dispărut doamna… Bă, tu ne iei de tâmpiţi? Unde-ai lăsat-o pe doamna? – întrebă grumul, izbindu-l pe Ingvar cu pumnul în pântece.

– În pavilion… – îngăimă acesta, după ce-şi redobândi răsuflarea.

Conducătorul echipei de poliţişti făcu un semn discret din cap şi, pe dată, doi dintre grumi porniră să cerceteze locul, conduşi de unul dintre servitori. Între timp, alţi servitori declarară că adeseori au zărit-o pe prinţesă tristă, mai cu seamă după ce soţul intra la ea în iatac unde, cel mai probabil, o bătea, supunând-o şi la alte umilinţe şi atrocităţi. Pe când şeful analiza aceste rapoarte, întocmite de un coleg, cei doi grumi se întoarseră de la locul cercetat făcând semn că: „Nici vorbă!…”.

– Da, eram convins de la început că o să ne toarne minciuni! Nu-i nimic, în beciurile Sar’a’labei îi vom crea dumnealui toate condiţiile ca să-şi amintească în amănunt cum a săvârşit omorul…

– Dar, eu n-am săvârşit nici un omor… – bâigui Ingvar.

– Zăăău? Atunci, poate vrei să spui că eu am omorât-o pe doamna!… Luaţi-l!

Grumii îl înşfăcară pe nefericit, legându-i mâinile la spate.

– Hai, dă-i drumul! Pas alergător! – îl îmboldi pe arestat un gradat, trăgându-i un picior. Culcat! – mai comandă, după ce prinţul alergă câţiva paşi. N-auzi, în morţii mă-tii, când am zis culcat?…

Amuzându-se astfel, grumii porniră cu suspectul către Sar’a’laba. Servitorii, după ce mulţumiră pentru promptitudinea intervenţiei, aşteptară să dispară toţi oaspeţii, după care se grăbiră să scotocească după bunurile care-au mai rămas în castel.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Tenebre – 19

  1. Pingback: Remediu « Ioan Usca

  2. Pingback: Govaert Flinck (25 ianuarie 1615 – 2 februarie 1660), pictor olandez « my heart to your heart

  3. Pingback: Pompeo Girolamo Batoni (25 ianuarie 1708 – 4 februarie 1787), pictor italian « my heart to your heart

  4. Pingback: Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 3 - « Cristian Lisandru

  5. Pingback: Blog Gala « Cristian Dima

  6. Pingback: Curtea Constituţională a admis contestaţiile PDL - Alegerile pentru Consiliul Superior al Magistraturii trebuie reluate

  7. Pingback: Din pozitia in genunchi, Curtea Constituţională decide ce isi doreste Basescu Traian – Consiliului Superior al Magistraturii va arata asa cum ii “doreste sufletelul” lui Basescu « Hai ca se poate!

  8. Pingback: Parazit | Per aspera ad astra

  9. sophie spune:

    „Primul dintre cei doi sori deja răsări …” :)) de unde le scoti?

  10. Pingback: BUCUREŞTI – “Capitala Verde a României”! « joy

  11. Pingback: Îngrijorări « Un blog cu năbădăi

  12. Pingback: And the Nobel goes to… « Post nubila, Phoebus

  13. Pingback: 41% sustin ca il prefera pe Ceausescu actualilor « Supravietuitor's Blog

  14. Pingback: LTH (Lamit To Home), cea mai ieftina solutie de acces la internet bidirectional prin satelit lansata de Lamit Company « Supravietuitor's Blog

  15. Pingback: Lamit Co a pus in vanzare dispozitive de avertizare seismica, SOS-LIFE « Supravietuitor's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s