Tenebre – 20

 

CAPITOLUL XX – DEZILUZII

Elfa cea roşcată da’ vopsită respiră uşurată când domnul plutonier-major Onix îi propuse Migretei să-l însoţească la toaletă pentru a-i arăta cicatricele dobândite în confruntările cu infractorii. „Dea Zeii să te ţină… cicatricea măcar o oră!” – imploră ea puterile cereşti.

Treptat, începură şi ceilalţi să coboare: Oriana, vrăjitoarea cea cu cearcăne terifiante şi rânjet tenebros, piticul Our, scunda Alizee cea cu zâmbet amărui şi, ceva mai târziu, după cum se şi cuvenea, Vrăjitorul.

– Bine că acum veniţi! – pufni Elfa. S-a pus pe capul meu miliţianul ăla, pe care l-a legat Our de piciorul mesei în beci… Credeam că nu mai scap de el!

– Totuşi, se pare că ai scăpat într-un fel oarecare… – estimă Oriana.

– Într-un fel… E la closet cu Migreta, să-i arate nu ştiu ce…

„Unele femei ar găsi umilitor ca, după ce te-a curtat asiduu un tip, să se reprofileze atât de uşor… Dar, uneori este mai bine aşa, trebuie să recunosc!” – gândi Alizee, dar se mulţumi să păstreze pentru ea aceste consideraţii.

Ospătarul sosind pe dată, cei cinci profitară de-o nouă interferenţă temporală da’ temporară pentru a comanda felurite supe picante cu bucăţi de fructe, Chateau Briant cu felii de portocale şi sos de vişine, clătite cu îngheţată, vinuri vechi şi alte nimicuri. Pe când mâncau sau, cum ar fi zis Oriana, serveau masa, în local apăru şi Kayux care, pretextând că doreşte să le mulţumească pentru temerara lor acţiune de salvare, se aşeză la masa lor, privind cu jind la bucate.

– Tu nu-ţi comanzi nimic? – întrebă Vrăjitorul.

– Tocmai am mâncat… – răspunse felianul. Dar, ca să nu stau degeaba, aş mai lua un sandviş… Sandviş cu măsline aveţi? – îl întrebă pe băiat. Da’ aş vrea să mi-l aduci fără măsline…

Ospătarul ţinu să facă unele precizări:

– Eu pot să vi-l aduc fără măsline, da’ tot atâta costă…

– Atunci, lasă-l cu măsline! – decise Kayux, lămurindu-i apoi pe ceilalţi: Nu prea-mi fac bine măslinele, dar, astăzi parcă ar merge…

– Da, e bine de evitat pe cât se poate… – făcu Vrăjitorul, conciliant. Măslinele balonează… Ba, chiar, s-a descoperit că şi îngraşă.

Alizee ţinu să schimbe subiectul, simţind că i se face milă:

– Zici că te-au tăvălit prin căcat în beciul ăla?

– Aş! – replică felianul. M-a luat labagiul de plutonier, zice: „Ia treci tu şi spală closetele!”  Zic: „Da’ tu ce ai de nu poţi să le speli?”  Zice: „Vezi cum vorbeşti, că acuşa-ţi trag un picior în cur!”  Zic: „Poate un nas…”  Tipu’ vine atunci la mine şi vrea să mă lovească cu bastonul. Parez cu stânga, şi cu dreapta îi trag una la ficat. El se îndoaie şi-i proptesc un genunchi în gură, după care-i sucesc mâna la spate şi-l duc ca pe-un miel până la closet. Zic: „Acum, cu limba ai să cureţi tot căcatu’!” – şi-i trag un picior în cur de-a zburat cât era de lung…

– Interesant! – admise Vrăjitorul. Noi, când te-am găsit, erai tot plin de rahat, în vreme ce plutonierul arăta rezonabil…

– Bine, păi au venit nu ştiu câţi grumi peste mine!… Pe primii i-am aranjat eu, da’ după aia n-am mai avut ce să le fac. Iar plutonierul s-a spălat şi s-a schimbat între timp…

Ospătarul se apropie şi, bătându-l pe umăr pe Kayux, îi spuse în surdină:

– Domnule, doreşte şeful să vă spună ceva…

Un ins corpolent urmărea, de ceva vreme, discuţia celor şase de la o masă mai îndepărtată. Mergând felianul până la el, acela îl întâmpină:

– Îmi pari un tip nu lipsit de calităţi… Nu ai dori să te angajezi la noi? Aici, oricum, este local, ai mai avea şi câte ceva de mâncare, pe lângă leafa de cinci sorieni pe decadă.

– Da, m-ar interesa… Ce-ar trebui să fac?

– Să te ocupi de closet, fireşte! Am auzit că ai avea ceva experienţă…

Kayux, fiind urmărit şi de grupul celor în faţa cărora tocmai se grozăvise, respinse oferta.

– Cum crezi… – spuse, cu un anume regret, individul cel corpolent.

Revenind la masă cam şifonat, uscăţivul felian ţinu să revină la aspectul eroic al discuţiei:

– M-au tăvălit ăia până la urmă, da’ şi eu, dacă-l mai prind pe plutonier, a belit-o cu mine!

Socotind că-i dă o veste bună, Vrăjitorul interveni:

– Înseamnă că ai noroc astăzi! Tipul de care zici chiar se află aici în closet, îi arată nu ştiu ce la gagică-ta…

– Ce să-i arate?…

– Nu ştiu. Poate, bastonul de care ziceai…

Kayux păli, însă, nemaiavând cale de întoarcere, se îndreptă spre privată. Deschise uşa brusc şi întrebă cu glas tremurat:

– Ce faceţi aici?…

– Iarăşi tu? – se auzi glasul domnului plutonier-major Onix. Ia vino-ncoace, să-ţi arăt eu ce făceam!…

Migreta părăsi încăperea răvăşită şi se adresă, după ce se reculese, micului grup:

– Porcul dracului! După ce-mi risc viaţa ca o proastă ca să-l scot de la beci, el dă năvală peste mine la toaletă…

– I-o fi venit şi lui… – căută Elfa un făgaş împăciuitorist.

După o vreme, domnul plutonier apăru în uşa closetului şi grăi cu asprime:

– Faci lună aici, că vin să te verific!

Apoi, supărat, îşi comandă o bere.

Când, mai târziu, Kayux ieşi umilit şi căută se fofileze către ieşire, individul cel corpolent îi tăie calea şi-l prinse de-un nasture:

– Nu ţi-a trebuit să cureţi closetul pe bani, uite că ai făcut-o gratuit. Hai, să nu zici că-s om rău, du-te la băiat şi spune-i c-am zis eu să-ţi dea un langoş…

Kayux mulţumi, spunând că nu-i este foame, grăbindu-se să dispară.

– Cam căcăcioşi felienii ăştia… – observă Our care, în tot timpul mesei, fu neobişnuit de taciturn.

– Ei, n-or fi toţi la fel… – punctă Oriana, pentru a nu-l lăsa să aibă ultimul cuvânt.

– Cel puţin, eu i-am făcut plutonierului faza cu şireturile… – adăugă Our, însă, şoptit.

Mai târziu, ieşind să facă pişi în gang, deoarece latrina era ocupată de doi grumi, piticul se ciocni de nefericitul felian care, chircit, plângea cu amar.

– Tu erai? – spuse Our. Bine că te-am observat, că, altfel, mă pişam te tine…

Kayux nu răspunse nimic, continuând să plângă.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Tenebre – 20

  1. Pingback: 26 Ianuarie | Ana Usca

  2. Pingback: Numele proprii care apar în Evanghelia după Marcu | Ioan Sorin Usca

  3. Pingback: Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 4 - « Cristian Lisandru

  4. Pingback: 41% sustin ca il prefera pe Ceausescu actualilor « Supravietuitor's Blog

  5. Pingback: LTH (Lamit To Home), cea mai ieftina solutie de acces la internet bidirectional prin satelit lansata de Lamit Company « Supravietuitor's Blog

  6. Pingback: Lamit Co a pus in vanzare dispozitive de avertizare seismica, SOS-LIFE « Supravietuitor's Blog

  7. Pingback: Străin în Bucureştii Noi -1 | Simion Cristian

  8. Pingback: Giovanni Lanfranco (26 ianuarie 1582 – 30 noiembrie 1647), pictor italian « my heart to your heart

  9. Pingback: “Domnul preşedinte, poporul tău moare!” « Hai ca se poate!

  10. Pingback: Bianca Drăguşanu face declaratii socante: "90% dintre femeile din ţară au silicoane! Gabriel Cotabiţă are probleme cu capul! Toţi expiraţii aceştia se iau de mine"

  11. Pingback: Promisiuni (ganduri reparate) | alexandrescudaniela.com

  12. Pingback: 27 Ianuarie « Ioan Usca

  13. Pingback: Ei şi noi « Gabriela Elena

  14. Pingback: Noapte misterioasă « Cristian Dima

  15. Pingback: Ultima mea umbră « Blogul lui Teo Negură

  16. Pingback: Comunismul…20 de ani după « Post nubila, Phoebus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s