Tenebre – 22

CAPITOLUL XXII – INTERFERENŢE

Apropiindu-se de Öreat[1], Sior, Sirona şi Photine simţiră că lucrurile au scăpat de sub control în imperiul lui Sorian, deşi nu putură preciza ce anume le induce acest sentiment. Poate modul mai slobod în care discutau cetăţenii, ori înmulţirea grumilor beţi aflaţi pe uliţe.

– Acuma-mi dau seama că numele voastre, Sior şi Sirona, au în comun cu numele tatălui meu particula „Sir” – glăsui Photine.

– Coincidenţă… – spuse Sior, înclinat către un punct de vedere mai materialist. La fel poţi spune despre Constantin, Contant şi Constanţa…

Photine ridică din umeri, întrebându-se, după ce petrecuse vreo patru zile în preajma lui Sior, dacă chiar meritase să rişte furând Şarama.

Öreatul se ivi înaintea lor, scăldat într-o lumină aurie şi dominat, de pe colină, de turnurile Sar’a’labei. Şi în cetate, mişcarea cetăţenilor părea una diferită celei obişnuite, dar Photine, care trăise mai mult între zidurile palatului, nu sesiză acest detaliu.

 

 

În salonul Lucrătorului ostenit, Elfa cea roşcată da’ vopsită savura, în sfârşit, cafeaua, Migreta plecând cu domnul plutonier-major Onix, pentru ca acela să-i mai arate nu se ştie exact ce, la el acasă. Vrăjitoarea Oriana întrebă dacă s-a mai auzit ceva despre Kayux.

– În gang nu mai e – spuse Our -, că am fost eu mai nainte… În schimb, erau Alizee cu Vrăjitorul, discutau literatură. Le-am zis: N-aveţi cameră pentru dezbateri, ce staţi aici unde se pişă toţi derbedeii?…

Cei doi tocmai intrară în incintă, iar Our privi sugestiv către Oriana: „Vezi, dacă le-am zis?…”. Oriana oftă, îşi dădu ochii peste cap, într-un efect halucinant, apoi alese să nu spună nimic.

– E agitaţie în cetate… – spuse Alizee. Pe câteva ziduri am văzut scris: „Jos Sorian!”. Parcă aş lipi şi eu nişte manifeste…

– Te-am rugat să încetezi! – spuse Vrăjitorul pe-un ton, totodată, implorator şi iritat. Nu mai ai douăzeci de ani şi, în plus, eşti o străină aici, nimerită doar datorită unor capricii scriitoriceşti…

– Şi de aia trebuie să nu-mi pese? – făcu Alizee, îmbufnată ca un copil căruia i s-a refuzat o jucărie.

– Nu ziceam să nu-ţi pese, ci doar să nu te implici într-o cauză care nu-i a ta…

– Nu ziceai!… Parcă nu ştiu că nu dai doi bani pe cetăţenii de rând? De ce nu te duci la aristocraţii tăi şi să mă laşi naibii în pace?…

„Minunat! – îşi zise Elfa. Abia am scăpat de cicălitoarea aia, şi-ncep ăştia doi să se certe!…”.

– E mai răcoros astăzi? – întrebă ea, sperând să deturneze discuţia.

– Asta contează acum? – pufni Alizee, cuprinsă de febra Revoluţiei ce părea să mocnească.

– Contează, fireşte! – interveni blând Vrăjitorul. Doar ştii că ai probleme renale şi nici cu plămânii nu stai foarte bine. Asta ţi-ar mai lipsi, să recidiveze pneumonia…

– Ba am să fac pneumonie de câte ori o să am chef! – trânti Alizee care, în mod evident, avea poftă de ceartă.

– Bine, cum spui tu… – căută mult încercatul conviv s-o îmbuneze.

Blonda cea scundă izbucni:

– Adică, acum ai vrea să mor? Dacă vrei să scapi de mine, n-ai decât să dispari pur şi simplu, că nu te ţin legat! Nu-i nevoie să umbli cu tertipuri din astea puerile!…

– Linişteşte-te, hai că vin cu tine să lipim manifeste!…

– Cu tine nu lipesc nici un manifest! Să mă laşi în pace! – îi strigă Alizee, făcând botic.

Elfa şi Oriana căutară să-i potolească pe amândoi, amintindu-le că au, totuşi, o vârstă la care nu mai dă bine să se dea în stambă asemenea unor copii fără minte. Our se amuza, privind când la unul, când la celălalt şi, la replicile mai savuroase, făcea grimase semnificative către Oriana, care păru, însă, să-l ignore.

– Ne-a venit bere irlandeză! – vesti ospătarul, formula sa magică detensionând întreaga atmosferă.

– Fain! Adă-ne cinci halbe! – ziseră toţi, aşezându-se la masă.

Oriana regretă curând entuziasmul iniţial:

– Dacă bea Our o halbă-ntreagă, o să stea mai mult în gang după aia…

– Ei, şi ce are? – făcu scunda cu zâmbet mărunt şi amărui. Ne mai zice ce se petrece în stradă…

Vrăjitorul se oferi să ajute:

– Dacă nu reuşeşti să bei toată halba, putem turna restul la mine…

– Sigur că da! – pufni din nou Alizee. La băutură eşti întotdeauna în prima linie…

Posibil că discuţia ar fi degenerat din nou, dacă în salon n-ar fi intrat tocmai atunci cei trei prinţi descinşi în Öreat, Sior, Sirona şi Photine. Oriana, într-un fel născătoarea lor, îi recunoscu prima, prezentându-i şi celorlalţi. Dacă Sirona şi Photine fură acceptate de către toţi comesenii cu seninătate, nu la fel de lin au decurs raporturile dintre Vrăjitor şi Sior. Prinţul, dintru început, se insinuă cam agresiv spre Alizee, lăudându-i volumele de versuri, cu anumite rezerve faţă de personajul Mario[2], care-i părea odios.

– Lasă, că are cine să se ocupe de Mario! – spuse Vrăjitorul, cu o anume intonaţie, dar prinţul păru a nu-l fi auzit.

– Ce va fi scris[3]… Superb poem! Deşi n-am fost niciodată pe planeta voastră, cu atât mai puţin în Timişoara, simţi văzduhul, pulsul străzii, tramvaiul alunecând în noapte, mâţele războinice sfredelind bezna…

– Şi ce-aţi mai citit dumneavoastră altceva?… – insistă Vrăjitorul.

Din pricini stranii, Photine primea cu satisfacţie fiecare replică a Vrăjitorului, în vreme ce Alizee părea sâcâită de aceleaşi intervenţii. Sior le ignoră o vreme, până când decise să reacţioneze:

– Ţi se spune Vrăjitorul… Porecla porneşte de la ceva real, sau e doar aşa… o figură de stil? Că eram curios, să-mi arăţi şi mie vreo scamatorie de-a ta…

Sfidat, bărbatul schimbă o privire imperceptibilă cu Oriana. Cearcănele acesteia deveniseră, din terifiante, abisale, iar rânjetul tenebros se preschimbă într-o încuviinţare sinistră. Cum toţi aşteptau ca Vrăjitorul să facă o demonstraţie, tuturor celorlalţi le scăpară aceste mici detalii. Incinta deveni cenuşie, străbătută de licăriri anormal de bizare. Our o înghiontea pe Elfă în cizmă, dar aceasta părea conectată plenar tensiunii momentului. Deodată, Vrăjitorul făcu două pase energetice. Cum nu se petrecu ceva palpabil, Sior, care amuţise şi el încordat, izbucni în râs:

– Asta a fost tot? N-am sesizat nimic…

– Nici nu trebuia… – zâmbi Vrăjitorul. Da, asta a fost tot – adăugă, apoi, cu simplitate.

Singură vrăjitoarea cu cearcăne terifiante şi rânjet tenebros pricepu ce anume s-a petrecut, Sior având să înţeleagă ceva mai târziu…

Un grup de grumi intră în local, părând a veni dintr-un aşezământ similar, deoarece aveau cămăşile gata descheiate, perii oranj făcând un contrast straniu cu cenuşiul dominant în acea zi.

– Adă-ne vin, futu-i! – strigă unul dintre ei.

Alizee se întoarse către Vrăjitor:

– Ăsta-i efectul predicilor tale! Toţi s-au apucat de băut şi vorbesc cu futu-i

– Mda… Bine că ai tu un vocabular mai elevat!…

– Măcar, în public, eu mă stăpânesc! Poate după a treia bere să mă mai scape… – se justifică blonda cu ochi de veveriţă.

– Ce înseamnă futu-i? – se interesă Sior.

– Ceva de domeniul trecutului pentru tine – preciză Oriana, rânjind colosal.

Vrăjitorul avu doar o mică sclipire a privirii, dar părea mulţumit la rândul său…


[1] Toponim din Şarama. Aici, devine numele capitalei imperiului.

[2] Personaj din cartea de debut a Gabrielei Savitsky, Dragostea – ediţie princeps.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Tenebre – 22

  1. ilussion spune:

    Daca doresti link exchange cu http://ilujan.com adauga linkul meu pe blogul tau apoi anunta-ma printr-un comentariu pe http://ilujan.com/exchange ca sa te adaug si eu.

    Nume: ilussion’s Blog
    Adresa: http://ilujan.com

    O zi buna!

  2. Pingback: Adrian Năstase, preşedinte al Consiliului Naţional al PSD - Este un moment de răscruce, după părerea mea s-a umplut paharul şi este nevoie de o reacţie foarte dură"

  3. Pingback: In ce tara traim? « Supravietuitor's Blog

  4. Pingback: Străin în Bucureştii Noi -2 | Simion Cristian

  5. Pingback: Gustav-Adolf Mossa(28 ianuarie 1883 – 25 mai 1971), pictor simbolist francez « my heart to your heart

  6. Pingback: Guvernul a aprobat ordonanţa privind recalcularea pensiilor militare « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Poveste de vis (21) « Blogul lui Teo Negură

  8. Pingback: Zefiro torna « Ioan Usca

  9. Pingback: Sunset and solitary flowers | Raza mea de soare

  10. Pingback: Bilanţ… « Dispecer Blogosferă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s