Tenebre – 32

 

CAPITOLUL XXXII – RESTRUCTURĂRI

În vreme ce Öreatul era încă parţial bulversat şi parţial euforic, prinţul Sior nu pierdu vremea ci, profitând de atmosfera tulbure din capitală şi de toxiinfecţia alimentară suferită de principalii ofiţeri ai imperiului, în urma ingerării de ciuperci în hanul Lucrătorul ostenit, îi destitui pe toţi aceştia, întocmind şi actele de trimitere a lor în judecată, pentru crimele de înaltă trădare şi uneltire împotriva ordinii de Stat, agravate prin asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni. Concomitent, avansă câţiva gradaţi felieni şi arkadios în gradul de general, reorganizând Armata, Poliţia şi reînfiinţata Siguranţă, efemerul Serviciu Imperial de Informaţii fiind dizolvat.

– Vă arăt eu, futu-vă-n gură, să vă faceţi afacerile voastre şi mie să-mi povestiţi cine cu cine s-a mârlit şi care fufă s-a mai siliconat!…

Din cele trei instituţii restructurate se găsiră câţiva ofiţeri care să-şi prezinte demisiile de onoare, dar, spre dezamăgirea acelora, Sior le acceptă pe toate.

– Ia mai mergeţi voi şi la lopată, îmbuibaţilor! – îşi zise prinţul, încoronat, între timp, împărat de către marele preot al eternului Pioris.

Sorian, încă năuc, fu eliberat din temniţă şi numit sfetnic imperial alături de Photine şi de câţiva aristocraţi arkadios, iar Şarama fu oficial proclamată carte revelată, rânduindu-i-se un cult de venerare.

Tânărul împărat reţinu, însă, şi câteva idei ale grupului de ofiţeri care încercaseră lovitura de stat, astfel că-şi însuşi Fondul Libertatea, utilizându-l pentru dotarea corespunzătoare a celor trei instituţii fundamentale restructurate. Ulterior, introduse ca monedă siorul, sorienii putând fi schimbaţi timp de trei decade, la un curs de 12 la 1 (pentru doisprezece sorieni primindu-se un sior).

Pe când încă se mai petrecea în regatele care-şi proclamaseră independenţa, trupele de sperieni, grumi, felieni şi arkadios interveniră, înăbuşind în râuri de sânge toate tendinţele centrifuge, răzvrătiţii fiind nevoiţi să recunoască autoritatea Öreatului, să jure credinţă împăratului şi să se angajeze cu vor tripla birul cuvenit centrului, adoptând quaranta, adică sistemul în care, după treizeci şi nouă de zile lucrătoare, într-a patruzecia zi se puteau odihni activ.

Sub conducerea lui Fawrr se începu organizarea Operei şi a Filarmonicii, instituţii absente până atunci, iar Teatrul fu revoluţionat, în repertoriu incluzându-se, pe lângă autori felieni şi arkadios, Cehov, Gogol, Goncearovski, Usca, Bulgakoff… La propunerea prinţului Ingvar, însă, lui Fawrr i se asigurară condiţiile ca, în locul minunatei sale voci de tenor, să dobândească o minunată voce de soprană, spre a putea interpreta cu succes Orfeu de Gluck. Sirona se întristă iniţial, împăcându-se mai apoi cu ideea. De altfel, cei doi nu-şi mai vorbiră vreodată.

 

 

Toate aceste reforme trecură aproape neobservate pentru vulg, acesta prelungindu-şi euforia revoluţionară. Într-un echilibru precar, Tio intră în salonul Lucrătorului ostenit însoţit de gloobusul avocat al apărării, devenit prieten conjunctural.

– Adică… bă! Sunt nişte chestii… Tinerii? Bă! Te speli, faci o şcoală… După aia… În pula mea!

Vrăjitoarea Oriana privea concentrată jocul reflexelor de griuri de pe un samovar.

– Ăsta nu-i personaj de-al tău? – se interesă scunda Alizee.

– Ba da… – murmură tenebroasa vrăjitoare, privind mai intens samovarul.

– Dar, în Şarama nu era aşa grobian…

– Ei… Literatură… Parcă Filomela e mai brează?…

„Mda!” – îşi zise interlocutoarea. „Decupăm, colăm, fardăm, exagerăm, omitem, născocim… Asta suntem toţi, nişte trişori!”…

– Important este ca cititorului să-i placă! – făcu, împăciuitoare, Elfa cea roşcată da’ vopsită. În definitiv, viaţa este suficient de nasoală…

„Iar voi, cu gazetăria voastră, o faceţi de-a dreptul irespirabilă!” – îşi zise Vrăjitorul, zâmbind condescendent.

– Băi, piele! – strigă avocatul către ospătar. Nişte băutură la domnii!…

– Ne pare rău – ripostă acesta -, dar nu servim clienţi în stare de ebrietate!

– Da’ ce are? – răcni Tio. Vrei să-ţi fut una? Acum e libertate, nu ne mai comandă nimeni!… Adică, bă!

Un echipaj al Poliţiei restructurate interveni, conducându-i pe cei doi către beciurile Sar’a’labei.

– Libertatea e relativă – medită Vrăjitorul -, singură Dreptatea este absolută. Cel puţin, aşa, ca concept…

Ca concept… – pufni Alizee. Iar eşti beat! Mă mir că nu te-au săltat şi pe tine…

– S-or fi prins că n-am ajuns la a treia bere… – persuadă el.

Persuadă… Ce termen! Da’ de sfiorare ştie să facă mişto!” – cugetă Oriana, îmbufnată.

„O, Pioris, nu-i lăsa pe ăştia doi să se încaiere din nou!” – se rugă Elfa.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Tenebre – 32

  1. Pingback: Promo – Palatul Vrăjitoarei – episodul 2 « Link-Ping

  2. Pingback: Agenda publică nu are ce mânca dar bântuie prin vămi… « Dispecer Blogosferă

  3. Pingback: Justus van Gent (1410 – 1480), pictor olandez « my heart to your heart

  4. Pingback: Primii pași « Cristian Dima

  5. Pingback: Cu Naşul la psihiatru – în varianta CFR « Blogul lui Teo Negură

  6. Pingback: Ii rog pe vamesii romani sa nu se mai imbogateasca din contrabanda, Basescu nu suporta concurenta « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Mai deștept decât Platinga | Per aspera ad astra

  8. Pingback: Optimism « Ioan Usca

  9. Pingback: Băsescu: Au şansa să facă mai puţină puşcărie sau deloc dacă spun cui au dat banii – LIVE TEXT « Supravietuitor's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s