Inocentul – 8


VIII.

 

– Futu-i! – scăpă în surdină Xreader când, trecut de percheziţia corporală, ajunse pe cameră în arestul Poliţiei şi, după prezentări sumare cu cei trei colegi, aflaţi în aşezământ pentru înşelătorie, trebui să se apuce de lustruitul gresiei, deoarece tocmai era ora de curăţenie.

Camerele erau periodic spălate pe jos, apoi se uza de un mic truc: şeful camerei răzuia o bucată de săpun, fulgii erau împrăştiaţi pe jos şi, cu o cârpă se freca până ce gresia căpăta un luciu aparte, dând senzaţia de curăţenie absolută. Spre şansa piteşteanului, această operaţiune se făcea din picioare, fiind ca un joc. Sub tălpi fixai o cârpă şi apoi dansai ori schiai, cum îţi plăcea să-ţi imaginezi.

– Ai ţigări? – îl întrebă Groza, şeful de cameră.

Xreader mai avea vreo cincisprezece bucăţi în pachet, astfel că i se făcu observaţie:

– De ce veniţi în puşcărie fără ţigări la voi? Asta ar trebui să vă fie prima grijă! Acum, până după condamnare, s-a zis! Ori te laşi de fumat, ori te pui pe plantoane şi corvezi…

– Păi, aveam ceva bani la intrare. N-aş putea să trimit să cumpere?

– Încearcă, dacă vrei. Dar, asta trebuia s-o faci până să ajungi pe cameră. Eu aveam întotdeauna pregătită punga cu două sute de pachete de ţigări, că nu se ştie când te saltă… Acum, însă, s-au dus, că-s aici de doi ani. Tu pentru ce eşti?

– Am scris primul capitol al unui roman şi mi l-au găsit…

Toţi deveniră curioşi.

– Au băgat ăştia iarăşi cenzura?

– Nu chiar. Soţia mi-a dictat, că ea este romancieră. Dar, cum asasinul din carte e bărbat, formularea era la masculin, iar soţia a vrut să înceapă cartea la persoana întâi, ca şi cum ar povesti chiar asasinul. Cum era scrisul meu, iar genul şi persoana se potriviseră, s-a interpretat că povesteam o crimă pe care-am săvârşit-o…

– Ăsta-i abuz! – exclamă Groza. Păi, am dreptul să scriu orice, în cartea mea pot să arunc şi bombe atomice!

– Nu pentru asta am fost ridicat… Coincidenţa a făcut ca descrierea mea să corespundă până-n detalii cu o crimă săvârşită recent. Chiar şi locul indicat în roman corespundea celui real. Ciudat este că, cu câteva zile înainte, am avut şi eu viziunea crimei…

– Mda… – interveni Valer, cercetat tot pentru înşelăciune, ca şi Groza. Zic să-l ţii pe nu în braţe, dar n-o mai amesteca şi pe doamna! Spui că ai scris tu textul. Decât să fiţi amândoi aici, e mai bine ca unul să poată angaja avocat, să trimită pachete… Cu crimă, eşti respectat în penitenciar, treizeci de ani trec ca o săptămână.

– Treizeci de ani? – păli inginerul.

– Depinde de încadrare. Nu i-ai auzit pe caralii cam la ce te-au trecut?

– Săvârşire de omor deosebit de grav…

– Atunci, s-ar putea să iei şi patruzeci! Dar, dacă n-au fost martori, poate te scoţi cu treizeci şi cinci şi, în funcţie de cum mai merg treburile afară, poate ieşi în douăzeci-douăzeci şi cinci de ani…

– Dar, n-am făcut nimic! – obiectă Xreader, socotindu-se deja în faţa tribunalului.

– Înţelegem – îl liniştiră colegii. Depinde şi cum ai făcut-o. Dacă n-ai lăsat amprente, nu găsesc la tine urme din sângele victimei, dacă-ţi poţi construi un alibi cât de cât plauzibil, s-ar putea să şi scapi. Noi căutam să te pregătim pentru ce e mai rău…

– Oricum – reveni Groza -, cu crimă vei sta mult în arest. Ăştia nu te mută în penitenciar până nu e definitivat dosarul. În mod normal, ar trebui să te mute doar după condamnare, dar asta nu s-a respectat niciodată la noi…

Spre seară, ţigările se terminară, astfel că cei patru deveniră agitaţi, plimbându-se pe culoarul îngust dintre paturi. Brusc, vizeta se deschise larg, agentul Munteanu spunând lămurit:

– Stoica Sorin…

– Eu sunt… – murmură Xreader, luat prin suprindere.

– Spune: prezent! – îi şopti Groza.

– Prezent!

– Ai primit ţigări… – continuă agentul, întinzându-i un cartuş de Camel.

– Mulţumesc. De la cine?…

– Nu-i treaba ta de la cine! – zise agentul, destul de aspru, apoi schimbă tonul imediat, devenind duios şi disimulând o deosebită admiraţie:

– Bravo, mă! Cineva trebuia s-o facă, că nu se mai putea cu neruşinata aia!

– Futu-i! – murmurară colegii de cameră, zărind ţigările.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Inocentul – 8

  1. Pingback: De ce se oferă femeile cecene voluntar pentru misiuni sinucigașe? « Post nubila, Phoebus

  2. Pingback: Ziua internațională a limbii materne, 21 februarie « Supravietuitor's Blog

  3. Pingback: Pyotr Konchalovsky(21 februarie 1876 – 2 februarie 1956), pictor rus « my heart to your heart

  4. Pingback: Pentru tine, Lisa! (3) « Cristian Dima

  5. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 56) « Blogul lui Teo Negură

  6. Pingback: Cuvinte | Per aspera ad astra

  7. Pingback: Bobu, Ceauşescu, Primarul PDL şi Udrea | Madi şi Onu Blog

  8. Pingback: Septuaginta « Ioan Usca

  9. Pingback: Promo – Palatul Vrăjitoarei – episodul 13 « Link-Ping

  10. Costin Comba spune:

    Bună ziua, numele meu este Costin Comba, și administrez un blog de fotografie 
    http://www.costin-comba.blogspot.com . Aș vrea să vă rog dacă doriti să facem un schimb de link-uri. Dacă doriți să mă băgați în seamă bine, dacă nu, mă înclin cu respect și vă mulțumesc, atașând scuzele de rigoare pentru deranjul creat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s