Inocentul – 17


XVII.

– Futu-i! – murmură Violeta Loredana, văzând că trebuie să intre într-un birt sordid.

Eliberat din arest – sau liberat, cum se spune de către cunoscători – şi primindu-şi, cu totul surprinzător, toate bunurile reţinute la intrare înapoi, inclusiv banii, Xreader îşi zise să mai colinde prin Bucureşti. Ca aproape întotdeauna, Oana nu-i răspunse la telefon. „Minunat! Fac arest din cauza ei, cu perspective de-a petrece în penitenciar următorii patruzeci de ani, iar cucoanei îi vine greu să dea o fugă cu maşina după mine, după ce eu am cărat-o pe la toate lansările, din Botoşani la Satu-Mare şi de la Oraviţa până-n Constanţa!… Mai am opt sute de lei… Dacă intru în localuri de fiţe, iau un prânz şi-o cină. Mai bine, caut ceva mai popular, că am chef să mă lungesc…”

Astfel, inginerul găsi un birt destul de îndoielnic, însă cu preţuri prietenoase şi cu băuturile falsificate minimal. Decise s-o dea pe absint. „Cel puţin, e tare şi miroase-a camfor, chiar dacă nu prea are legătură cu absintul din Parisul secolului XIX…”

Aici, proaspăt liberatul din arest se înşela, prin crâşmele mai modeste putându-se procura şi absint precum cel de pe vremuri, situat undeva pe la graniţele legalităţii, dacă asta mai conta într-o ţară aflată în plină degringoladă, în care membrii executivului dispăreau unul câte unul fără ca prea multă lume să bage de seamă aceasta.

– Şefu’, n-ai decât manele? – îl întrebă pe ospătar.

– Am şi ceva heavy… Dacă vrei, îţi pun de alea, cât eşti singur şi, evident, consumi.

– Îhî! – se arătă dispus piteşteanul, deşi heavy nu era genul lui preferat.

Amestecul de absint cu muzică, poate şi zilele petrecute în arest, îi treziră încercatului personaj interesul către sexul frumos, deşi stimulentele lipseau, exceptând picturile murale ce se doreau obscene, însă trebuia să tragi destul de mult absint ca să le poţi socoti măcar picturi.

Violeta Loredana intră în aşezământ destul de nemulţumită, dar o linişti oarecum faptul că nu este clientelă. Păru că doreşte să se obişnuiască cu localul, observându-l destul de târziu pe Xreader. Cum s-a arătat, acesta tânjea tocmai după o asemenea apariţie, astfel că o întrebă pe nou venită dacă nu ia un absint cu el. Cum tânăra acceptă, păhăruţul sosi pe dată.

– Las tot muzica asta, sau să pun manele? – întrebă sudistul de după pult.

– Mai bine rămâne asta.

„Cred că nu se cunoşteau, îmi pare că tipul acum a agăţat-o. Şi, totuşi, este al doilea client care nu vrea manele… S-a tâmpit lumea!” – gândi ospătarul, destul de îngrijorat.

– Loredana – se prezentă femeia.

„Dacă-i zic că mă numesc şi Violeta, s-ar putea să râdă. Nu ştiu de ce, mulţi găsesc ilar să te numeşti Violeta…”

– Sorin – răspunse piteşteanul.

– Combinaţia asta de absint cu heavy te poate determina să ucizi – sugeră Violeta, căutând un subiect interesant de discuţie.

Deşi nu se gândise la această posibilitate, frumuseţea tinerei şi starea sa specială, în care-ar fi văzut-o frumoasă până şi pe fiica preşedintelui, îl îndemnară pe inginer să aprobe orice.

– Da… te determină. Însă, încă nu m-am decis… Poate, dacă mai iau două-trei păhăruţe…

– Eu sunt decisă de trei zile, dar mi-am zis să-mi fac puţin curaj. Am de gând să-l lichidez pe Victor Blid!

Numele-i sună oarecum familiar bărbatului, însă nu-i veni în acele momente de unde să-l ia. Altceva îl frământă, în schimb: „Dacă tipa-i asasină, trebuie să plusez şi eu! Altfel, mă va lua de papagal…”

– Ce coincidenţă! Eu tocmai l-am asasinat pe ministrul Educaţiei… L-am tranşat în paisprezece bucăţi. Acum, mă reculegeam, dar am pică şi pe tipul de la Transporturi… Se vede că Pronia ne-a adus la aceeaşi masă…

„Iar absintul, poate ne va duce şi-n acelaşi pat!” – completă în gând.

– Ucizi des? – se interesă apetisanta convivă.

– Ocazional. Nu pierd vremea cu anonimi, specialitatea mea sunt crimele abominabile, cu subiecţi celebri…

– Şi cum îi imobilizezi? Că, presupun, nu stau de bunăvoie să-i tranşezi…

– A, cu revolverul!

– Ai permis?

– Draci!

Conversaţia continuă în acelaşi registru. Ulterior, Violeta Loredana merse până la closet, de unde-o sună pe Lala, vestindu-i că individul pe care trebuia să-l supravegheze este cu ea în acelaşi local sordid şi că tocmai s-a lăudat că l-a ucis cu bestialitate pe ministrul Educaţiei, avându-l în vedere şi pe cel al Transporturilor. La rândul său, Xreader o sună pe detectivă, anunţând-o că numita Violeta Loredana Pascal – în timpul conversaţiei, îşi spusese numele întreg – plănuieşte să-l asasineze pe un anume Victor Blid.

„Futu-i!” – îşi zise Lala, apoi porni să caute birtul indicat.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Inocentul – 17

  1. Pingback: Guy Rose (3 martie 1867 – 17 noiembrie 1925), pictor impresionist american « my heart to your heart

  2. Pingback: Botiş:Sistemul de pensii de stat este unul piramidal, de tip Ponzi « Supravietuitor's Blog

  3. Pingback: Fiul risipitor « lunapatrata

  4. Pingback: Schimbare « VeroVers

  5. Pingback: Aşa cred eu că miroase Dumnezeu! « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte

  6. Pingback: ANIŞORUL | Madi şi Onu Blog

  7. Pingback: Elena Udrea intreaba – Eu raspund « Hai ca se poate!

  8. Pingback: Drumul către pierzanie – Un nou război pentru o nouă ordine mondială « Post nubila, Phoebus

  9. Pingback: Irina Columbeanu spune ca nu o iubeste pe mama sa pentru ca o bate si vrea ca tatal sau, Irinel Columbeanu, sa ii cumpere o alta mama

  10. Pingback: Serbare « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s