Inocentul – 18


XVIII.

– Futu-i! – îşi zise domnul plutonier-major Onici, aflând că infractorul Robert a fugit de sub escortă.

„De fapt, ce mă mai mir? Suntem o instituţie timorată, başca şi cu leafa diminuată cu 25 de procente… În plus, s-ar putea să fie şi degetul Proniei. Dacă e dat de sus, te găseşte şi-n fund de prăpastie, dacă nu, pot să tragă douăzeci cu mitraliera după tine şi scapi! Cel puţin, bine că au apucat să-i pună cătuşele!”

Deşi gradele se schimbaseră, domnul plutonier-major pretindea să i se spună tot plutonier-major, la fel cum domnul Biriboacă era lipsit de reacţie dacă i te adresai altfel decât cu domnule maior. De regulă, în SCLEP Timişoara, vorba rostită la adresa aşa-ziselor modernizări era: Mă fut în europenismele voastre! După reducerea salariului şi mărirea TVA, sentimentul se accentuă.

Este incert dacă Robert a evadat sau nu. Permiţându-i-se să meargă la closet de către însoţitori, într-o benzinărie, fu surprins să o întâlnească la lavoarul bărbaţilor pe Lala Ştireanu, persoană necunoscută pentru el. Aceasta-i arătă drumul către un birou:

– Fugi! Pleacă cât mai departe!…

Cum scriitorul ezită, detectiva socoti de folos să-l impulsioneze, arătându-i revolverul:

– Tu n-ai priceput să fugi?

Cum infractorul păru să fi înţeles într-un târziu aluzia, Lala îl opri:

– Stai! Unde pleci?

– Păi, n-aţi zis să fug?

– Am zis, da’ aşa vrei s-o faci, cu cătuşele la vedere?

Lala-i trânti două prosoape de hârtie peste cătuşe, apoi îi făcu semn: „Hai, întinde-o!”.

– Dar n-aş putea întâi?… – mai întrebă Robert, privind către pisoare.

– Pişă-te pe tine, nu este timp pentru lux!

Timp ar fi fost, totuşi, deoarece escorta, văzând că infractorul întârzie, îşi luă un rând de bere, însă viitorul dat în urmărire generală nu avea de unde să ştie aceasta, astfel că se conformă directivelor Lalei.

„Să plec cât mai departe! Dar, unde?” – se întrebă fugarul. Cum tramvaiul numărul 8 tocmai opri în staţie, socoti acesta ca fiind un semn, astfel că sui, pornind cu mari emoţii către gară. „Culmea ar fi să vină controlul! Din lac în puţ, cum ar veni…”

Din fericire, controlorii tocmai erau la o grevă spontană în Grădina bănăţeană, astfel că scriitorul ajunse cu bine în gară. Privi prin sală la întâmplare, atenţia căzându-i pe panoul Plecărilor. „Am tren spre Bucureşti într-un sfert de oră…”

Ca rânduit, vagonul în care sui era aproape gol, astfel că se putu întinde pe trei scaune, lăsând biletul la vedere pe măsuţă.

– Da, domnul, s-a văzut! – îi spuse conductorul, după ce trecură de Lugoj. Dar, aş zice să-ţi pui mai bine prosoapele alea, că ţi se văd cătuşele!…

Inima evadatului îngheţă, apoi avu senzaţia tot drumul că cineva vine după el. Abia pe la Caracal se mai linişti. „Dacă nu m-au săltat până aici, poate scap! Măcar, dacă e să mă prindă, să ajung în Bucureşti, au alte condiţii acolo…”

Ocazional, Robert mai auzise povestiri despre aresturi, penitenciare, ori mutarea deţinuţilor dintr-un loc într-altul, însă nu le dăduse prea mare atenţie. Încercând acum să-şi amintească detalii, observă că nu ştie nici măcar care-i deosebirea dintre arest şi penitenciar. În mintea sa, celula din filmele americane era etalonul, însă nici despre aceea n-a înţeles dacă-i din penitenciar ori arest. „Poate la ei e altfel… Oricum, e naşpa!”

Ajuns în capitală, evadatul gândi că-i mai bine să evite ieşirea principală din gară, astfel că o luă peste linii, găsind o spărtură în gard care-l scoase în Bulevardul Dinicu Golescu, către pasarelă. Aici, fu acostat:

– Evadat, evadat? Să fie-ntr-un ceas bun! Eu sunt Tavi… Hai mai încolo, să bem o bere şi să-ţi scot cătuşele alea.

Renunţând nu doar la a-şi mai pune întrebări, ci şi raţioneze minimal, Robert îl urmă pe necunoscut într-un birt sordid, adăpost de zi pentru oamenii străzii.

„Futu-i!” – îşi spuse fugarul, regretând pentru o clipă confortul pe care-l presupunea a domni în penitenciare.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Inocentul – 18

  1. Pingback: Poveste de vis (25) « Blogul lui Teo Negură

  2. Pingback: Politica « Rinder Razvan Catalin

  3. Pingback: Provocare parfumată. Cautăm în primăvară « Mirela Pete. Blog

  4. Pingback: Verde | Per aspera ad astra

  5. Pingback: Mitingul ultimei sanse. 7 Martie impotriva eutanasiei! « Supravietuitor's Blog

  6. Pingback: Mitingul ultimei sanse. 7 Martie impotriva eutanasiei! « my heart to your heart

  7. Pingback: Molotov « Ioan Usca

  8. Pingback: De 6 Martie « Mirela Pete. Blog

  9. Pingback: Vedetisme | alexandrescudaniela.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s