Arhive lunare: aprilie 2011

Ilarie intră în local, momit de anunţul: În această unitate, vesela este spălată periodic. „Par să aprecieze curăţenia, altfel ar fi neglijat orice aprecieri asupra aspectului…” – îşi zise, decis să încerce un Biftec Tartar.             Interiorul, în schimb, şi … Continuă lectura →

IV.             Victor păru decis să plece la Caracal în mai multe rânduri şi se răzgândi tot de-atâtea ori. Se învăţase static, după repatriere, şi perspectiva unui drum cu trenul avu darul să-l inhibe. Într-o doară, căută Mersul Trenurilor pe … Continuă lectura →

III.                             Costache ocupa de treizeci de ani postul de paznic de noapte al Muzeului de Artă din Caracal, astfel că oamenii se obişnuiră să ia starea de lucruri ca pe-un dat, fără să analizeze mai profund … Continuă lectura →

            II.             Deosebirile dintre Victor şi Ilie Izbiceanu erau mai mici decât ar fi putut părea la o privire superficială. Amândoi, în felul lor, artişti, mai aveau ceva în comun. Dacă sculptorul Izbiceanu ar fi … Continuă lectura →

I.                             Uneori, lui Victor i se făcea dor de Violeta ca de-o pomană electorală! Adevărat, şi Violetei îi era dor câteodată, însă mai rar şi, în plus, cei doi adeseori nu se sincronizau.             „Trebuie s-o … Continuă lectura →

XXX.   Lui Serghei îi reveni ingrata sarcină de-a-i autopsia pe cei cinci sălbateci, precum şi ce-a mai rămas din domnul Horaţiu Vidal. Dacă în cazul lui Vidal nu erau prea multe de spus, confirmându-se prezumţia infarctului, ceilalţi fură cercetaţi … Continuă lectura →

XXIX.   Cum colonelul Munteanu încă nu apăru, convenirăm să mai spunem o poveste. Făcurăm doar o scurtă pauză, pentru a-l percheziţiona pe George, asupra sa găsindu-se trei sute de lei noi, proveniţi din încasări, pe care nu-i predase. Ospătarul … Continuă lectura →

XXVIII.   – Ar mai merge ceva! – opină plutonierul. Intervenii, susţinând să comandăm mai consistent, dat fiind că pregătesc un basm care să cuprindă cam toate personajele de până acum[1], într-un fel de teatru scurt. Cum aveam de interpretat … Continuă lectura →

XXVII   – A sunat colonelul Munteanu, zice să-l aşteptăm aici, căci are să ne spună o chestie… – spuse locotenentul Petrescu, mai mult către cei doi colegi din Poliţie, Onici şi Verestoy. – Păi, îl aşteptăm, că stăm bine! … Continuă lectura →

XXVI.  Cum băuturile continuau să sosească, fără a zăbovi excesiv pe mese ori în carafe, socotii potrivit să continui seria basmelor cu personaje absente, pentru a evita ironiile deplasate şi inerentele certuri:     Cenuşăreasa   Socotesc povestea Cenuşăresei ca … Continuă lectura →