Indicii anatomice – 15


XV.

Încălzit la rându-i de cine ştie ce amestecuri, Xreader îşi exprimă dorinţa de-a reauzi basmul cu căsuţa din pădure. Cum Serioja încă înfuleca la clătite, socotii că n-ar fi pierdere de vreme să spun povestea, dar îi făcui semn lui George să strângă taxa de la cei care, nefiind din grupul nostru, ciuleau urechile la basmele mele. Adunându-se o sumă frumuşică, mai luarăm coniac, vin şi bere nefiltrată, ba chiar şi o bere mai modestă pentru Caius. După ce m-am dres cu coniac vechi, începui:

 

 

Hansel şi Gretel

Până azi, biografii Oanei nu s-au pus de acord asupra motivelor pentru care celebra autoare a ales claustrarea într-o căsuţă din mijlocul codrului, de vreme ce beneficia de un apartament decent, racordat la reţeaua de termoficare, având vecini simpatici, şi locuind într-un orăşel dotat cu dispensar şi cămin cultural. Unii susţin că alegerea ei s-a datorat dorinţei de a avea liniştea necesară scrisului, alt grup de cercetători crede că imboldul retragerii a fost o ceartă violentă în familie, alţii opinează că a ales pădurea de blondă ce e şi, în sfârşit, o ultimă categorie de studioşi susţin că a fost o alegere care o priveşte direct şi personal.

O certitudine este aceea că Oana, respingând confortul urbei de baştină, alese să se piardă-n umbrele albastre ale codrului verde, îngrijind de jivine, culegând fructe de pădure, scriindu-şi pe un laptop blogul personal şi felurite romane ori scenarii şi crescând, pe lângă cocheta căsuţă din lemn, sumedenie de găini, reminiscenţă a vieţii de oarecând, din vuietul civilizaţiei.

 

Cu toate că nu avea o căsuţă din turtă dulce, precum vrăjitoarea din poveste, şi nici vrăjitoare nu era, ci doar crea pe bandă rulantă povestioare fantasy, în oarecare contradicţie cu dogmele religiilor monoteiste, Oana fu vizitată de doi copii, un băieţel şi o fetiţă, care se recomandară Hansel şi Gretel. Rămâne incert dacă acestea erau numele reale ale copiilor, părând destul de improbabile, sau ei se prezentară astfel doar ca să facă mişto. Oricum ar fi fost, Oana-i invită pe cei doi în odaie, ca să-şi tragă sufletul.

– Dar, cum aţi nimerit tocmai aici, unde doar elfii, gnomii şi marţienii mai rătăcesc? – vru tânăra scenaristă să afle.

– Nu ştim exact. Am suit în tramvaiul trei, acesta, după câteva ture, a apucat-o pe o stradă cu tei înfloriţi şi cu case verzi sub un cer vermillon, un glas ne-a vestit că-i ultima staţie şi că tramvaiul rămâne acolo, iar noi, coborând şi luând-o pe o străduţă laterală, am pătruns ca într-un vârtej auriu şi ne-am pomenit aici…

„O fi ceva paranormal, ori îşi bat joc de mine?” – se întrebă Oana. „Oricum, povestea e mişto, o bag în partea a doua de la Şarama” – continuă autoarea exerciţiul intelectual, preferând, asemenea Mariei de oarecând, să aleagă partea pozitivă din toate.

– Şi acum – mai dori să afle amfitrioana – nu sunteţi flămânzi?

Copiii se priviră o vreme, apoi Gretel răspunse:

– Depinde…

– Am cartofi cu pui… – vesti Oana, pe un ton nefiresc de vesel.

– Cam aşa am presupus şi noi… – mormăiră copiii. Nu, mulţumim, tocmai am mâncat!

– Sau, dacă vreţi, fac repede şi o garnitură de ciuperci… – căută gazda să-şi mai atenueze din umilinţă.

– Nu te deranja… Cum spuneam, am mâncat mai ’nainte şi, în plus, cu ciuperci am făcut odată toxiinfecţie alimentară, într-o bodegă din Piteşti…

„Ciudat! – gândi Oana din nou. Eu n-am lucrat niciodată într-o bodegă…”.

Hansel avu şi el o curiozitate:

– Culoarea părului tău e naturală?

– Nu, m-am vopsit! De ce?

– Aşa… Îţi stă foarte bine! – ziseră amândoi oaspeţii, iar Oana avu senzaţia, din pricina unui capriciu al luminii, că cei doi sunt pe punctul de a pufni în râs.

– Natural, sunt blondă… – făcu celebra autoare o precizare nu neapărat necesară, apoi schimbă registrul: Atunci, dacă nu sunteţi flămânzi, vreţi să vă citesc din Opera mea?…

Din nou, copiii răspunseră după un moment de tăcere:

– Nu, nu trebuie! Mai bine mâncăm ciuperci…

În vreme ce Oana socotea aceste vorbe drept un compliment, Gretel observă că poartă verigheta pe degetul gros al mâinii drepte şi dori să afle care este motivul acestei opţiuni.

– E singurul deget de pe care nu-mi cade… – explică, cu simplitate, scriitoarea.

Hansel şi Gretel nu comentară acest grad avansat de inaniţie, ci doar priviră cu aparent subînţeles la plita pe care cartofii şi puiul încă abureau. După un timp, cei doi mulţumiră pentru găzduire şi-şi exprimară dorinţa de-a se retrage. Gazda rosti cu amabilitate:

– Mă bucur că aţi trecut pe aici! Dacă-mi lăsaţi adresa, vă pot trimite cărţile mele…

– Tocmai urmează să ne mutăm – spuseră copiii – şi nu ştim încă ce adresă vom avea…

– Sau, dacă vreţi,- insistă Oana – vă dau ID-ul meu de mess, să mai povestim…

– Nuuu, mulţumim! La noi mereu cade conexiunea la internet, aşa că n-are rost… – opinară copiii şi dispărură-n codru.

 

Ajunşi la oarecare distanţă de căsuţă, Hansel îi spuse însoţitoarei sale:

– Măcar, aia din poveste voia să te facă friptură, nu te chinuia cu cartofi, pui ori fantasy!…

Gretel concluzionă:

– Basme… Realitatea e crudă! Da’, ai văzut ce le muşca gagica la poantele noastre?… Auzi! Să-i dăm adresele…

 

 

Bogdan găsi surprinzătoare amabilitatea Oanei faţă de cei doi copii obraznici, dar scriitoarea îl dumiri:

– Da’ ce, tu chiar iei de bune toate astea? Păi, dacă ziceau ăia ceva de puii mei, îi scoteam din pădure numa’ cu picioare-n cur!

Cu toţii regretarăm Oana nu a ales activeze în domeniul Învăţământului şi, pentru a ne linişti sufletele, cerurăm îngheţată asezonată cu felurite lichioruri.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Indicii anatomice – 15

  1. Pingback: Rugul aprins | Gabriela Savitsky

  2. Pingback: Despre familia Columbeanu, Oana Zavoranu si Natalia Mateuţ

  3. Pingback: Sa nu uitam: Ieri s-au implinit 67 de ani de la bombardamentele anglo-americane din 4 aprilie 1944, bombardamente soldate cu mai mult de 4000 de romani morti « Hai ca se poate!

  4. Pingback: Pieter Bruegel cel Tânăr (1564–1638), pictor flamand « my heart to your heart

  5. Pingback: Idei puține și fixe | Per aspera ad astra

  6. Pingback: Stând alături… « Idei Înghesuite

  7. Pingback: Pisikalia – 1 « Ioan Usca

  8. Pingback: Ajutati-l pe Cosmin! « Supravietuitor's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s