Indicii anatomice – 17


XVII.

 

Multă vreme mesenii lăudară basmul, unii având chiar oarecari vorbe de duh la adresa împăratului Traian. Când ascultătorii se mai potoliră, pe când soseau alte sticle cu vin vechi, George află doritori de-a auzi şi povestea de dragoste cu Zeus şi Danae. Observând că mai tânărul comesean se descurcă atât de bine, i-am mai luat o jumătate de poşircă, după care-am abordat basmul:

 

 

Danae

Zeus era posomorât, iar giumbuşlucurile mesenilor se vădiră incapabile a-i aduce o consolare.

– Nu ştiu ce am – se scuză după o vreme -, merg să mă întind puţin. Voi rămâneţi, revin şi eu de cum îmi trece. Încerc să iau nişte bicarbonat…

În acest mod abil, stăpânul se retrase într-o odaie discretă fără să işte întrebări nedorite. „Oricum mă vor bârfi! Dar, e de preferat să spună aiureli decât să ştie despre ce-i vorba. Vor presupune, cel mai probabil, că m-am îmbătat!” – îşi spuse, apoi sări ca un arc când un tânăr cu priviri piezişe intră în încăpere.

– Ermis! În sfârşit!… Ai găsit-o?

– Am găsit-o… – mormăi evaziv nou venitul.

– Şi? Ce-a zis?

– Nimic, n-am putut vorbi cu ea… O păzeşte taică-său, Acribiu… Cică: Să-şi facă întâi o carieră, că la babardeală se pricepe orice proastă! Acum, fie vorba între noi: De ce-ai făcut fixaţie pentru fata asta? Doar e plină lumea de femei!…

„Cam aşa le spun şi eu altora, când vreau să le suflu tipele…” – medită suveranul, apoi oftă amintindu-şi pielea neverosimil de albă a Danaei, ochii săi cum e marea-n zori, puşi în evidenţă de părul cu reflexe roşietice.

– Ai încercat să-l duci pe Acribiu cu vrăjeala? – reveni zeul la chestiune.

– I-am mai propus una-alta, am turnat toate anecdotele pe care le ştiam, dar asta nu mi-a ajutat prea mult, l-am distrat doar pe bătrân, însă nici pomeneală să ajung cu scrisoarea la Danae… – rezumă Ermis desfăşurarea misiunii.

– Tiranul! Persecută o minoră! Ce l-aş mai trimite la Adis, frate-meu!… Cine se crede tâmpitul ăsta?…

– Este, totuşi, rege… – susură diplomatul.

– E o balegă, nu rege! Nici măcar cât un baron local… Primarul din Comloş învârte afaceri mai serioase decât el…

– Comloş din judeţul Timiş? – fu Ermis curios.

– Nu, Comloş-Ontario! Normal că ăla din Timiş, câte Comloşuri crezi că sunt? Cel Mare şi Cel Mic…

„Or fi, cui îi pasă?”.

– Poate când va merge Danae la facultate, nu va mai fi aşa bine păzită… – încercă Ermis o sugestie.

Zeus se indispuse, starea sa învecinându-se cu furia:

– Acum ai vrea, poate, să aştept să-şi dea şi doctoratul! Nu pricepi că sunt aprins de poftă? Şi că m-am săturat de ştoarfe? Danae este virtuoasă!

– Înţeleg, dar tocmai acesta ar fi un dezavantaj… Plus că mai e şi capsomanul de taică-său…

– O voi avea! – decise Zeus, fără să-şi mai asculte prietenul. Mă voi preface într-o ploaie aurie şi-o voi învălui!…

„Păi, dacă te pricepi la de astea, la ce mă mai trimiţi în misiuni imposibile?” – cugetă îmbârligătorul, adăugând cu glas:

– Excelentă idee!

 

Ferecată în odaia sa, Danae încerca să se concentreze la pergamente uzate. „Fix de Legendele Olimpului îmi arde mie! O înşiruire de istorioare inepte… Dar, cică, nu eşti o adevărată doamnă dacă nu cunoşti neroziile astea pe de rost! Parcă văd cum, într-o bună zi, va veni un Zeu unic şi toţi aventurierii ăştia vor deveni personaje prin cine ştie ce parodii!… Fir-ar! Acum mai şi plouă-n încăpere!…”

Aşa cum îşi făgăduise, Zeus se preschimbă în ploaie de aur şi, date fiind carenţele de construcţie din epocă, nu-i fusese prea dificil să se strecoare prin plafon la aceea care-i dinamitase simţurile.

„Ploaia asta te pătrunde peste tot!” – gândi Danae, înfiorată. „Aşa şi trebuie!” – completă Zeus, peste măsură de înfierbântat.

Ca să scurtăm istoria, amintim că Zeus reuşi să-şi domolească patima, Danae zămisli prunc, pe care mai apoi îl numiră Persev, Acrisiu, după previzibila criză de nervi, se împăcă cu gândul unui nou moştenitor, iar oamenii din regat, încă multă vreme, spuneau despre fetele subit însărcinate: „Pe asta a prins-o ploaia fără pelerină!”

 

– Hă, hă! Ca pe fiică-mea, după ce a fost la concert pe stadion… – observă un cetăţean, în vreme ce colegul său deveni stacojiu la chip.

– Da, astfel de întâmplări sunt frecvente… – îngăimă comeseanul domnului cu pricina.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Indicii anatomice – 17

  1. Pingback: Întrebări | Gabriela Savitsky

  2. Pingback: 7 aprilie, Ziua mondială a sănătăţii « Supravietuitor's Blog

  3. Pingback: Ioan Usca – Comentarii la Facerea – 18

  4. Pingback: Un barbat de 41 de ani a murit in fata spitalului desfiintat SAU Ce le doresc eu celor care au hotarat desfiinarea spitalelor « Hai ca se poate!

  5. Pingback: Femei, femei…. « lunapatrata

  6. Pingback: Pisikalia – 3 « Ioan Usca

  7. Pingback: Cum te numeşti? « Gabriela Elena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s