Indicii anatomice – 21


XXI.

Cum despre Mioara nu ştiam niciunul prea multe, un basm dedicat ei putea conţine orice. Pornind de la această idee, prin cine ştie ce conexiune, Serioja îşi comandă măruntaie asortate în felurite sosuri, alăturând cartofi gratinaţi şi hribi. Bogdan privi cu oarecare reproş către platou, socotind a fi o aluzie nu tocmai cuviincioasă, apoi zise în surdină:

– Măcar, dacă şi-ar face efectul…

Ceilalţi socotirăm potrivit să trecem pe băuturi mai uşoare, astfel că-i solicitarăm ospătarului să aducă lângă noi câteva butoaie cu bere nefiltrată.

– Butoaiele le putem aduce – se scuză acela -, dar dozatorul nu poate fi deplasat. Lăsaţi, că aduc băieţii. Ar putea să le aducă în halbe de-un litru, ca să nu vă sâcâie prea des…

– Halba, cum o arată şi numele, este de jumătate… Poate, recipiente de un litru! – îl corectă Chinezu.

Ospătarul se înclină respectuos, reprimându-şi înjurăturile, iar berile sosiră curând, astfel că putui aborda un nou basm:

 

Frumoasa din pădurea adormită

Mioara[1] avea un obicei, anume acela de a se deştepta cu ceva mai târziu decât s-ar fi impus. Mai exact, dacă ora optimă ar fi fost cinci, ea se trezea la cinci şi un sfert, dacă era şase, avea efect asupra ei la şase şi zece, şi am putea continua tot aşa, trecând în registru toate ceasurile în care umanitatea a segmentat ziua. Atunci când nu depindea de o oră de trezire, zorii o găseau pe Mioara în Crama Naţional. Din cramă – cunoscătorii ştiu acest detaliu -, te pomeneşti mai apoi fie-n Clasic, fie pe la Turnişor, fie-n Dumbravă, ori dracu’ ştie mai pe unde…

 

Într-o dimineaţă mohorâtă, Mioara se nimeri în inima Dumbrăvii, dar noi o vom socoti pădure, artificiu tehnic menit să lege povestirea, oarecum, de titlul ales. În pădure, sticle azvârlite ar fi strălucit, dacă ar fi avut măcar vreo rază să le ilumineze. „Lasă, Doamne, soare-n umbre!” – rosti tânăra în gând, însă nu cu suficientă intensitate, astfel că cenuşiul zorilor persistă. „Dimineaţa nu-i senină[2]” – constată, cu resemnare, Mioara şi continuă, poetizând: „Dimineţile-şi ling plumbul…”. Era, bineînţeles, o exagerare, căci în discuţie intra doar acea dimineaţă în care, un observator echilibrat, ar fi putut-o întreba:

– De ce nu eşti la ora asta în pat?…

Dar, nici un observator echilibrat nu se afla împrejur. Mai bine, de fapt, pentru el, căci ar fi primit, cel mai probabil, răspunsul:

– Ce te roade grija?…

Sau, în sfârşit, ceva asemănător… Însă, neavând cu cine discuta, gândul îi reveni la sticlele azvârlite-n desiş: „De ce nu le-or recicla? De fapt, mă mai întreb?… Cu ăştia…”.

Siluete cenuşii se profilară în nuanţele matinale de gri. „Ce de lupi se înconjoară! Mai ăştia lipseau!… Măcar, lupii calcă mut şi nu zdroncăne… Dacă era Marius Mitea, trăgea o cântare şi-i punea pe fugă… Dar, în ce mă priveşte, nici să cânt n-am chef! Oare ce naiba caut aici?…”.

În vreme ce tânăra vântura aceste frânturi de gânduri, ca nişte căluşei ce-n joc se frâng, lupii se apropiară, cu boturile îmbăloşate şi ochii sticlind ironic. „În general, lupii nu-s atraşi de roşu, iar eu port roşu… Or fi fascinaţi de nume – gândi Mioara. De ce or fi rânjind aşa, de parcă ar fi vânzătoarele de la Alimentara? În definitiv, treaba lor! Sunt obosită…”. Mioara dădu să se proptească de un copac, dar unul dintre lupi, probabil şeful haitei, o atenţionă:

– E proaspăt vopsit!

„Minunat! Sticlele nu le reciclează, da’ vopsesc copacii! Ţară de cretini!” – îi fulgeră tinerei în minte, dar, mai apoi, ca în vis, îşi zise că poate era doar o vorbă la mişto şi că, în plus, lupii nu vorbesc… „De fapt, la cât am băut, n-ar fi de mirare ca însăşi pădurea să vorbească…”. Plictisită, Mioara urlă către haită:

– Marş de-aici! N-aveţi la ce să vă holbaţi!

Intimidaţi, lupii bătură-n retragere.

Oarecum mai relaxată, Mioara prinse a roti versuri în duhu-i istovit:

 

Lupii-şi flutură iar goana,

Haita-ntreagă-şi linge rana,

Haita lung îşi sună spaima,

Nu te-opri acum!”.

 

„Cum să nu mă opresc, că-s frântă?! Căluşeii-n joc se frâng…” – mai trase Mioara de-o idee şi adormi, pierdută-n pădurea deasă.

 

Amiaza, prin contrast, fu una plină de strălucire, vântul îndemnând nourii către zări. Un tânăr de o frumuseţe nemaivăzută, întrecând tot ce-au putut scorni basmele ori mitologiile diverse, o găsi pe Mioara şi prinse s-o zgâlţâie, spunându-şi:

– Uite-o, în ce hal este iarăşi! Normal, în bomba aia de Naţional numa’ otrăvuri găseşti… Hei, trezeşte-te!

Mijind ochii, Mioara văzu chipul acelui personaj ireal, împrejmuit de brocartele ţesute de copaci pe albastrul pur al înălţimilor. Cu un zâmbet amar, îi spuse:

– Lasă-mă, omule, în pace, azi este sâmbătă!… Ştii că sunt rebelă!… – şi adormi la loc.

Pădurea, la rându-i, păru încremenită, iar tânărul plecă nu se ştie unde, mânat, pesemne, de unele chestiuni personale.

 

Nu ştim cu exactitate ce s-a întâmplat în continuare, dar este cert că, în zorii zilei de luni, cu o oarecare întârziere, Mioara se prezentă la serviciu, prilej cu care portarul instituţiei făcu câteva glume reuşite.

 

 

După cuvenitele laude din partea ascultătorilor, Serghei ne rugă să mai zăbovim puţin până la următorul basm, având ceva treabă la closet.

– Vine! – concluzionă domnul plutonier-major Onici.


[1] Mioara Mitrea, bloggeriţă din Sibiu.

[2] Citatele sunt din poemul lui Nicu Vladimir Ce de lupi se înconjoară.

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Indicii anatomice – 21

  1. Pingback: Catrene despre pozele din parc « VeroVers

  2. Pingback: Galatasaray Istanbul, echipa care a fost antrenata de Gica Hagi este la un pas de retrogradare

  3. Pingback: Dieric Bouts(1410/1420 – 1475), pictor olandez « my heart to your heart

  4. g1b2i3 spune:

    Alcoolul e daunator sanatatii, Mioara!

  5. Pingback: Organizația Internațională a Muncii, 11 aprilie 1919 « Supravietuitor's Blog

  6. Pingback: Pisikalia – 7 « Ioan Usca

  7. Pingback: In cazul copilului născut în toaleta spitalului, consiliul director al Spitalului Judetean de Urgenţă Vâlcea a decis că niciunul dintre medicii implicaţi nu este vinovat. Poate il găsesc vinovat pe bebelus « Hai ca se poate!

  8. Pingback: De acord? « Gabriela Elena

  9. Pingback: Artistul… « lunapatrata

  10. Pingback: Trafic cu Hituri (runda 63) « Teo Negură

  11. Pingback: Apel umanitar pentru salvarea spitalului Balcesti « Rinder Razvan Catalin

  12. Pingback: Ea « lunapatrata

  13. Pingback: Detalii… « lunapatrata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s