Fata Moşului

Erau odată un bărbat şi-o femeie care, rămânând văduvi, se recăsătoriră unul cu celălalt aducându-şi laolaltă şi câte-o fată din prima căsnicie fiecare. Fiind ei cam de vârsta a doua, dracii de copii de pe stradă le ziceau moşul şi baba, măcar că era în aceasta o exagerare evidentă. Cât despre fete, iată: Fata babei era neasemuit de rea, puturoasă de leneşă, balcâză ca un cur de maimuţă, zgrunţuroasă şi răstită la vorbă şi, în plus, rapidistă. Fata Moşului, în schimb, era bună la suflet ca pita caldă, vrednică la tot lucrul, frumoasă precum o cadră – cât dacă la soare priveai cam anevoie, la dânsa ai fi tras cu ochiul în toată vremea -, cu vorba mieroasă şi blândă, posedând o cultură vastă şi fiind, aşa cum se cuvine, utistă.

Da’ vezi că baba n-o prea vedea cu ochi buni pe fii-sa vitregă, aşa că mereu îi zicea moşului s-o mai mătrăşească de-acasă, trimiţând-o la produs. Mai mototol de felul său, moşul se prinse la vorba babei, începând să bată apropouri fine faţă de fiică-sa, până ce aceea plecă în lume.

Ieşind fata din cetate, dădu curând peste-o fântână nămolită, cu ghizdurile năpădite de buruieni şi, în general, într-o vădită stare de depreciere.

– Fată bună şi frumoasă, nu trece aşa pe lângă mine! – o agrăi fântâna. Adu-mi oareşce îmbunătăţiri, că şi eu ţi-oi da apă bună la întoarcere…

Fata o privi cu milă şi-i răspunse:

– Vezi că n-am la mine nici foreză, nici mistrie, nici materiale de construcţie! Cum să te repar? Poate, când oi veni… Cât despre apă, mă descurc.

Mai merse fata, şi dădu de-un păr năpădit de omizi, care-o rugă la rându-i să-l cureţe, făgăduind pere aurite şi zemoase oarecând. Fata dădu un bobârnac unei omizi ce tocmai da să se suie pe trunchi, dar argumentă că ar fi dificil să facă mai mult, neavând nici scară, nici pompă de stropit.

Ceva mai încolo, fata întâlni un cuptor năruit, însă nu-l putu ajuta nici pe acela, din pricini similare, nefiind pregătită pentru astfel de intervenţii.

Ajunsă în pădure, tânăra dădu peste casa Sfintei Vineri şi se băgă s-o slujească. Mergând a doua zi Sfânta la biserică, îi zise să aibă grijă de copiii ei, dându-le bucate din tărâţe nici calde, nici reci, şi să le mai caute prin blănuri de cele lighioane nedorite.

Rămasă cu jivinele, căci jivine erau copiii, fata uită sfaturile Sfintei şi făcu aşa cum ştia ea mai bine. Scoase din raniţă şi vaccină jivinele cu Nobivac, le dădu Caniverm intern şi Bancid împotriva puricilor şi căpuşelor, apoi desfăcu plicuri, pungi şi conserve de Wiskas, Chappi, NaturalMix şi le dădu copiilor, animalele mâncând cu poftă. Când se întoarse Sfânta de la biserică, toate spuseră cât de mulţumite sunt, rugând ca aşa să fie ospătate întotdeauna. Sfânta Vineri îi zise fetei să intre într-o cămăruţă şi să-şi aleagă ce i-o place de-acolo. Fata zări numeroase cutii şi lădiţe frumos lucrate, însă, modestă, alese doar un pliculeţ îngălbenit de vreme. Se uită Sfânta Vineri cam chiorâş:

– Apoi, acela-l aleseşi? De ce n-ai luat o cutie din cele frumoase?

– Mi-o ajunge – zise fata -, şi-aşa n-am făcut mare lucru.

Bătrâna nu avu ce zice, iar fata porni către casă.

Chiar la intrarea în pădure, un supermarket ademenitor o uimi pe fata Moşului, cu atât mai mult cu cât nu-l zărise la sosire. Deschise plicul şi descoperi un card VISA. „Poate mi-o ajunge de ceva mărunţişuri” – îşi spuse, intrând în prăvălie. Aici, pe lângă un autoturism Audi A6 Allroad, îşi mai cumpără una-alta. Pornind către casă, zări cuptorul – plin de pâini coapte de astă dată -, însă n-o interesă detaliul, având în portbagaj pâine pe vatră de la supermarket. Ignorat, cuptorul se nărui cu totul. Ajunsă în dreptul părului, plin de roade acum, fata tocmai mânca o minunată pară importată din Grecia, astfel că pomul se scutură tot de invidie, iar lemnul i se uscă. Mai încolo, fata desfăcu un pet de Izvorul Minunilor, iar fântâna se înnămoli şi surpă toată de ciudă.

Sosind acasă, fata-i povesti tatălui său prin ce trecuse, şi-n partea lor de casă începură lucrările de reabilitare termică, trase apă, îşi făcură centrală termică proprie, înlocuiră vechile fereşti cu termopane, plasară câte-o plasmă cu diagonala de 1,20 în fiecare cameră, traseră cablu cu internet şi multe altele, astfel că baba şi fiica cea balcâză erau în toată ziua roase de pizmă.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Fata Moşului

  1. Pingback: Ultimul Mitropolit – 23 « Ioan Usca

  2. Pingback: Puţin din tot « Teo Negură

  3. Pingback: Descult prin cine « Rokssana's Blog

  4. Pingback: Citate Octavian Paler « Supravietuitor's Blog

  5. Pingback: Depresie | Per aspera ad astra

  6. Pingback: De ce l-am iubit si il iubesc pe Octavian Paler « Hai ca se poate!

  7. Pingback: Rabindranath Tagore(6 mai 1861 — 7 august 1941), scriitor şi filosof indian « my heart to your heart

  8. Pingback: Comentarii la Cartea Profetului Zaharia – 5 | Ana Usca

  9. Pingback: Comentarii la Cartea Profetului Avacum – 1 | Ioan Sorin Usca

  10. Pingback: Proba « Ilarie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s