Geometrie neeuclidiană

Ca întotdeauna în momente festive, sunt refuzat de toate taxiurile. Presupun că aceasta se întâmplă din pricina invidiei, căci, inspirat de vodka, devin lobacevskian. Dacă, anul trecut, descoperisem că printr-un punct exterior unei drepte se pot duce infinite paralele la acea dreaptă, în anul acesta am fost mai pragmatic, rezumându-mă să constat că:

– Drumul cel mai scurt dintre două puncte este linia curbă…

– E pe mă-ta! – auzii, ca dintr-un alt univers, vocea domnului plutonier-major Onici. Dacă-ţi trag una acuma, vezi tu care-i drumul cel mai scurt!…

Un alt glas, rămas anonim, asemeni comentatorilor spămuiţi pe blog, ţinu să completeze:

– Ce facem, dom’ plutonier, îl ducem acasă?

– Iaca… – concluzionă domnul Onici, adăugând şi-o vorbuliţă pe care nu mi-o mai amintesc. Vrei să ne porcăie iarăşi maşina? Las’, că-l duc ăia de la Ambulanţă.

Au urmat momente înceţoşate, în care se făcea că spirala ar fi, totuşi, poteca cea mai directă, spre dracu’ ştie ce… Apoi, când o menghină mă strângea de ceafă sugerând că doar calea-ntoarsă te face să avansezi, glasul Mirelei, cunoscut din împrejurări similare, rosti:

– Îi bag o glucoză?

– Ce, vrei să-l omori? – răspunse un bărbat pe care, nu ştiu de ce, mi-l imaginez de fiecare dată ca purtând mustaţă, cu toate că n-am reuşit cu vreo ocazie să-i desluşesc chipul.

– Da’, ce să-i dau? – insistă Mirela.

– Pune-i coniac vechi!

Binecuvântată iniţiativă! În scurt timp, mă întremai. O primă surpriză: şoferul, Filip pe numele său, n-avea mustaţă câtuşi de puţin (vocea, însă, o sugera…).

– V-aţi revenit? – întrebă Mirela cu duioşie.

– Aproximativ… Propun, ca să ne întremăm cum se cuvine, să mergem la Papa-Caffe. Face cinste patronul, că-i fac reclamă mascată pe blog…

Cei doi au fost de acord pe dată, însă ţinură să afle:

– Şi cum ajungem acolo mai repede?

– Ocolind, fireşte! – răspunsei, în bună logică neeuclidiană.

Evenimentele ulterioare au dovedit că avusesem dreptate şi că Lobacevski este un geniu neînţeles. Apoi, când o altă ambulanţă a venit să ne recupereze din Papa-Caffe, am ajuns, după un alt ocol, la Irish Pub, desfăşurarea întâmplărilor intrând în logica Spiralei.

Publicitate