Rebrenduire

Puţini cunosc detaliul, dar eu sunt cel care îl consiliază pe selecţionerul Victor Piţurcă, în sensul că-i spun pe cine să convoace, cine intră în teren şi cum să-i antreneze pe băieţi. Am păstrat discreţia în această privinţă, însă, ştiind că selecţionerul, ca orice oltean, este un om orgolios, căruia îi place să se împăuneze cu meritele altora. Cum plăteşte bine, am acceptat aranjamentul.

Apropiindu-se meciul cu Franţa, m-a căutat din nou:

– Ce facem, că ne dau ăştia o căruţă de goluri?…

– Nu te impacienta! – încercai să-l calmez, fiind evident că-i pe punctul de-a claca. Totul stă în rebrenduire. Îmbraci băieţii în roşu-alb-verde, de nici n-o să mai ştie ăia în ce ţară au ajuns. În plus, punem să se cânte imnul Angliei, în loc de Deşteaptă-te, române. Până se întreabă ei cu cine dracu joacă, noi ne vedem de treabă şi, frumos, tiki-taka Barcelona, le dăm vreo două-trei… La pauză, le dă Tudose fiecăruia câte-o pungă cu ulei, orez, zahăr, un pui şi-un calendar cu FRF, cu ştampila sfinţit pe verso. Le mai bagă şi Năstase texte cum că antrenorul lor este-un bou imatur, paralel cu fotbalul, incapabil de a conduce o echipă către performanţe cât de cât notabile, şi-i derutăm de tot! Aşa că în repriza a doua le mai băgăm, ţac-pac, frumos, încă trei, ca să stăm fără emoţii… Hai, că poate dau şi ei unul pe final, da’ tot le-o tragem cu 6-1!…

Încurajat, nea Piţi trecu la alt aspect, cerându-mi să-i dau formula de start.

Publicitate