Foto: Alex Mazilu
.
Viorel o cunoscuse pe Marcela, cum s-ar zice, fortuit. De aici, fiecare a înţeles după puteri. Unii presupuneau că ar fi dat buzna peste ea, alţii, că i-ar fi surprins undeva o furtună şi, până când intemperiile să se domolească, petrecutu-s-atotul, şi în sfârşit, alţii au văzut în întâmplare un joc al hazardului. Trebuie să menţionăm că, spre cinstea lor, cei mai mulţi nici nu s-au sinchisit de legătura celor doi, milioanele de cititori aflând doar acum că Viorel şi Marcela sunt combinaţi.
Şi azi, cei doi îşi amintesc de prima lor şedere împreună într-un spaţiu închis şi fără asistenţă. El venise când se îngemăna ziua cu noaptea la apartamentul Marcelei, aducând trei fire de narcisă şi două peturi cu bere.
– Pune astea undeva – îi spuse întinzându-i florile – şi berile la rece!
Femeia gândi mai apoi să facă o atmosferă cât mai plăcută:
– Vrei să pun Wagner, Şostakovici, Musorgski?…
– Manele n-ai?
– Ba da…
Ceva mai târziu, Marcela gândi că ar fi potrivit un film pe DVD:
– Să nu pun ceva? Am Mihalkov, Koncealovski, Tarkovski, Şukşin…
– Bagă unu’ porno! – alese el.
Filmul, fiind o capodoperă a genului, îşi făcu în curând efectul, astfel că cei doi deveniră una, deşi Marcela îl întrerupse:
– Nu vrei să faci puţină pauză şi să-ţi bagi ciorapii în pantofi? Ştii, e neplăcut!…
Fără prea mult chef, bărbatul se supuse. Mai apoi, partenera avu alte doleanţe:
– Mi-ar place să mă săruţi şi să râgâi în momente diferite!
– De la bere… – se scuză Viorel.
…
Timpul netezi asperităţile, Viorel căpătând obiceiul de-a se spăla, iar Marcela deprinzându-se cu manelele. Astfel, ceea ce iniţial putu să treacă drept o simplă aventură, se prefăcu într-o dragoste mare. Unirea celor doi prin Taina Cununiei fu o urmare logică, iar nunta lor una vrednică de pomenit nepoţilor. Fără a ţine socoteala baloanelor cu heliu ori a mai aminti de saleurile care ţi se topeau în gură, spunem doar că au fost peste trei sute de nuntaşi, nicăieri nemaivăzându-se atâtea decolteuri ispititoare zvâcnind în vâltoarea dansului! Cam pe când se aduceau sarmalele şi nuntaşii erau încinşi, aroma celor mai bune antiperspirante se contopi într-un buchet unic. Manelişti vestiţi creară antrenul, şi-or mai fi cântând şi astăzi, dacă genul n-a căzut în desuetudine…
.
Le doresc celor doi casă de piatră: Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Orfiv, Nataşa, Vania, Voglia di Cucinare, Oplisme, Teo Negură, Gabi123, Supravieţuitor, Andi Bob şi Cristian Dima.
Casa de piatra si mai putina bere.Cica ingrasa.
Pingback: Nostalgii | Ioan Usca
Pingback: şi mai mică… « MesterulManole's Weblog
Pingback: Pavel Tchelitchew (21 septembrie 1898 – 31 iulie 1957) pictor rus suprarealist « my heart to your heart
mulţumim de invitaţie, e anotimpul nunţilor, poporul chinez era nun de numărat daru’ ori discjocheu ?
şi la nunta lor a căzut o stea ? că de demisie am auzit la ştiri
O, Doamne! Presedintele a fost???
Pingback: Australia (4) « Elisa-gradina mea de vis
Pingback: Circoteca Naţională «
chiar presedintele? picaiar dintii
Te asteptam sa intri si tu in concursul nostru unde poti castiga premii in bani!
Pingback: Charles Leickert(22 septembrie 1816 – 5 decembrie 1907), pictor belgian « my heart to your heart
Pingback: Comentarii la Ieşirea – 40 | Ioan Sorin Usca
Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 94 | Ana Usca
Pingback: Ieşirea din criză | Ioan Usca
Pingback: Noi suntem ciudaţi | Óplisme
Pingback: Dragoste sau obsesie? | اBlog Feminin
Pingback: 22 septembrie, Ziua Europeană fără Mașini (World Car Free Day) « Supravietuitor's Blog
Pingback: Stiri din iadul in care traim « Supravietuitor's Blog
Pingback: Domnul Curcubeu – 1 « Link-Ping
Pingback: Amprente Literare [...] « Andreihappyday
Pingback: Năbădăiosu` şi grijile… « Cristian Dima
Pingback: Despre blogul lui Cristian Dima – o ruină cu parfum romanţat « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Mihail Berberov (n. 1934) – Argintul pe coarne se prelinge « Orfiv
Pingback: Ecologism | Nataşa
Pingback: MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (14) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI