Mirii mileniului III

Foto: Alex Mazilu

.

Viorel o cunoscuse pe Marcela, cum s-ar zice, fortuit. De aici, fiecare a înţeles după puteri. Unii presupuneau că ar fi dat buzna peste ea, alţii, că i-ar fi surprins undeva o furtună şi, până când intemperiile să se domolească, petrecutu-s-atotul, şi în sfârşit, alţii au văzut în întâmplare un joc al hazardului. Trebuie să menţionăm că, spre cinstea lor, cei mai mulţi nici nu s-au sinchisit de legătura celor doi, milioanele de cititori aflând doar acum că Viorel şi Marcela sunt combinaţi.

Şi azi, cei doi îşi amintesc de prima lor şedere împreună într-un spaţiu închis şi fără asistenţă. El venise când se îngemăna ziua cu noaptea la apartamentul Marcelei, aducând trei fire de narcisă şi două peturi cu bere.

– Pune astea undeva – îi spuse întinzându-i florile – şi berile la rece!

Femeia gândi mai apoi să facă o atmosferă cât mai plăcută:

– Vrei să pun Wagner, Şostakovici, Musorgski?…

– Manele n-ai?

– Ba da…

Ceva mai târziu, Marcela gândi că ar fi potrivit un film pe DVD:

– Să nu pun ceva? Am Mihalkov, Koncealovski, Tarkovski, Şukşin…

– Bagă unu’ porno! – alese el.

Filmul, fiind o capodoperă a genului, îşi făcu în curând efectul, astfel că cei doi deveniră una, deşi Marcela îl întrerupse:

– Nu vrei să faci puţină pauză şi să-ţi bagi ciorapii în pantofi? Ştii, e neplăcut!…

Fără prea mult chef, bărbatul se supuse. Mai apoi, partenera avu alte doleanţe:

– Mi-ar place să mă săruţi şi să râgâi în momente diferite!

– De la bere… – se scuză Viorel.

Timpul netezi asperităţile, Viorel căpătând obiceiul de-a se spăla, iar Marcela deprinzându-se cu manelele. Astfel, ceea ce iniţial putu să treacă drept o simplă aventură, se prefăcu într-o dragoste mare. Unirea celor doi prin Taina Cununiei fu o urmare logică, iar nunta lor una vrednică de pomenit nepoţilor. Fără a ţine socoteala baloanelor cu heliu ori a mai aminti de saleurile care ţi se topeau în gură, spunem doar că au fost peste trei sute de nuntaşi, nicăieri nemaivăzându-se atâtea decolteuri ispititoare zvâcnind în vâltoarea dansului! Cam pe când se aduceau sarmalele şi nuntaşii erau încinşi, aroma celor mai bune antiperspirante se contopi într-un buchet unic. Manelişti vestiţi creară antrenul, şi-or mai fi cântând şi astăzi, dacă genul n-a căzut în desuetudine…

.

Le doresc celor doi casă de piatră: Cristian Lisandru, Theodora Marinescu, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Orfiv, Nataşa, Vania, Voglia di Cucinare, Oplisme, Teo Negură, Gabi123, Supravieţuitor, Andi Bob şi Cristian Dima.

Acest articol a fost publicat în Scrise de mine. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Mirii mileniului III

  1. g1b2i3 zice:

    Casa de piatra si mai putina bere.Cica ingrasa.

  2. Pingback: Nostalgii | Ioan Usca

  3. Pingback: şi mai mică… « MesterulManole's Weblog

  4. Pingback: Pavel Tchelitchew (21 septembrie 1898 – 31 iulie 1957) pictor rus suprarealist « my heart to your heart

  5. CELLA zice:

    mulţumim de invitaţie, e anotimpul nunţilor, poporul chinez era nun de numărat daru’ ori discjocheu ?
    şi la nunta lor a căzut o stea ? că de demisie am auzit la ştiri

  6. elena agachi zice:

    O, Doamne! Presedintele a fost???

  7. Pingback: Australia (4) « Elisa-gradina mea de vis

  8. Pingback: Circoteca Naţională «

  9. chiar presedintele? picaiar dintii

    Te asteptam sa intri si tu in concursul nostru unde poti castiga premii in bani!

  10. Pingback: Charles Leickert(22 septembrie 1816 – 5 decembrie 1907), pictor belgian « my heart to your heart

  11. Pingback: Comentarii la Ieşirea – 40 | Ioan Sorin Usca

  12. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 94 | Ana Usca

  13. Pingback: Ieşirea din criză | Ioan Usca

  14. Pingback: Noi suntem ciudaţi | Óplisme

  15. Pingback: Dragoste sau obsesie? | اBlog Feminin

  16. Pingback: 22 septembrie, Ziua Europeană fără Mașini (World Car Free Day) « Supravietuitor's Blog

  17. Pingback: Stiri din iadul in care traim « Supravietuitor's Blog

  18. Pingback: Domnul Curcubeu – 1 « Link-Ping

  19. Pingback: Amprente Literare [...] « Andreihappyday

  20. Pingback: Năbădăiosu` şi grijile… « Cristian Dima

  21. Pingback: Despre blogul lui Cristian Dima – o ruină cu parfum romanţat « Blogul lui Teo Negură

  22. Pingback: Mihail Berberov (n. 1934) – Argintul pe coarne se prelinge « Orfiv

  23. Pingback: Ecologism | Nataşa

  24. Pingback: MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (14) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un comentariu