Povestea lui Ciacră

Se povesteşte că-n vremurile cele de demult, în care, orice s-ar zice, oamenii erau mai sănătoşi, trăia un băiat pe care-l chema Ilarie şi se bucura de-o stare psiho-somatică relativ bună.

Zilele treceau oarecum otova pentru tânăr, până ce, într-o dimineaţă, se pomeni deşteptându-se cu o chakra înfundată.

– Fir-ar!… – exclamă el, dar se opri la vreme, având foarte mult bun-simţ. Cum s-o fi înfundat? Am acoperit doar bine odaia cu piei la ferestre, aseară am mâncat frugal, de năravul solitudinii nu fac abuz…

Cum ar fi fost, trebuia să iasă în cetate, să-şi vază de negustoria sa zilnică. Se coperi bine cu nişte trenţe, ca şi cum ar fi fost răcit, şi-şi zise că n-o să se bage de seamă. Pornind pe uliţă, nu făcu câţiva paşi şi-o femeie îl agrăi:

– Da’ cum ţi s-o înfundat, maică, chakra aia? Poate-ăi fi gândit ceva lipsit de cuviinţă, ori ai visat cu fata Împăratului Roşu…

Flăcăul mormăi ceva drept răspuns şi căută să se îndepărteze cât mai repede. Se mai uitară câţiva în urma sa, însă cum nu-l mai întrebă nimeni ce are, se gândi că poate-o fi scăpat. Trăgându-şi mai bine cârpele peste nas, cu gândul ca măcar să fie recunoscut mai greu, o porni către han, socotind să bea ceva.

În dreptul hanului, zmeul Pogan tocmai le amuza pe Ileana Simziana şi pe Zâna Florilor cu două beţişoare şi-o sforicică, născocire de-a sa, însă fetele se cam plictiseau. Zmeul băgă de seamă că înregistrează doar un succes relativ, astfel că sosirea lui Ilarie îl scoase din impas:

– Băi, Ciacră, te-nfundaşi? – îi strigă băiatului, iară fetele râseră de să se prăpădească.

Ilarie intră să bea, socotind că răul cel mai mare se petrecuse. Îi ceru hangiţei un urcior cu vin, însă aceasta-l contrazise:

– Mai bine iei un rachiu, desfundă chakra ceva de speriat!

– Bine, un rachiu… – acceptă flăcăul.

– Îţi aduc unul mare! – îi zise fata, şi se îndepărtă abia ţinându-şi râsul.

Din acea zi, Ilarie fu poreclit Ciacră, şi nu-i mai zise nimeni altfel în cetate. Neavând alta mai bună de făcut, încercă şi el să contracareze:

– Da’ şi Pogan şi-a băgat bucăţi de piele în cizme ca să pară mai înalt! Da’ şi Pogan şi-a băgat bucăţi de piele în cizme ca să pară mai înalt!…

Stratagema nu-i prea reuşi, căci toţi o ţineau pe-a lor:

– Bine, măi, Ciacră! Şi ţi se-nfundă des?