Geneză

Poetul se plimba într-o seară prin oraş, după obiceiul pe care-l au uneori poeţii. Şi, ajungând în dreptul unei grădini înmiresmate, zări – ori, mai degrabă, auzi – un pisoi care mieuna apocaliptic. Stârnit, îl întrebă:

– De ce miauni, pisoiule?

Acela se întrerupse, pentru a-i răspunde:

– Doar de chestie, domnule.

Marcat, bardul gândi să pună întâmplarea pe versuri. Însă, părându-i răspunsul pisoiului oarecum ireverenţios, îşi zise: „Nu-l bag în poem, scriu despre un miel. Ar merge şi pe muzică…”