Pasiuni mistuitoare – 3

3.

Dacă putem presupune că – dată fiind şi ninsoarea stârnită din senin – comisarul Zaharia mersese cam fără chef la locul în care zăcea victima, despre agentul Ieremia se poate afirma ferm că era indispus, în ultima vreme fiind mai preocupat de blogul pe care şi-l inaugurase, curios cine-a mai comentat şi ce trafic a înregistrat.

– Cred c-a fost luat la lunetă… – făcu Zaharia o primă estimare, deşi nu mai văzuse victime vânate cu un astfel de dispozitiv.

Ieremia nu văzuse nici atât oameni împuşcaţi, însă putu estima, după orificiul de intrare al glonţului, că se trăsese asupra premierului de undeva de pe Magheru, astfel că, oarecum ca din întâmplare, îi trase defunctului un vârf de cizmă în maxilar, cât să-i schimbe înclinaţia capului. Gestul fu observat doar de către colegul său, acela părând iniţial îngrijorat, dar, după ce rememoră în gând amplasamentele capitalei şi-şi dădu seama că acum se poate susţine că s-a tras dinspre Cotroceni, încuviinţă cu un gest discret.

– Mda, – zise într-un târziu – e posibil să avem un asasinat la comandă politică… Te-ai prins din ce direcţie s-a tras?

– Să fie dinspre…? – mimă colegul naivitatea.

– Exact! Sepepiştii ce zic? – îl întrebă pe-un civil.

– Zic că n-au văzut mare lucru, fuseseră distraşi de iluminaţia de sărbători.

– Fireşte, e frumoasă! – admise Zaharia, apoi ceru să se facă obişnuitele fotografii.

Oraşul fusese pavoazat peste noapte cu mii de ghirlande alcătuite din beculeţe şi, chiar dacă încă nu luminaseră, nu puteai să nu le observi şi să nu te întrebi ce efect vor produce atunci când vor fi aprinse. Sepepiştii care-l însoţiră pe premier căzură în această capcană şi, momiţi de atmosfera deja festivă, uitară să mai cerceteze împrejurimile, astfel că se pomeniră cu obiectivul avut în pază decedat.

Într-o logică firească, Ieremia presupuse că n-a fost o întâmplare:

– Domnule comisar, eu cred aşa: ăştia s-au făcut că plouă – sau, mă rog, că ninge – pentru că li se ceruse asta, mai cu seamă că s-a tras dinspre Cotroceni…

Zaharia îşi aprinse o ţigaretă, inhală două-trei fumuri cu sete, apoi răspunse pe-un ton scăzut:

– Îhî. Aşa, dacă i-ai tras victimei un şut în rât, totul a devenit coerent. Altfel, i-am fi putut bănui pe colegii sepepişti de neglijenţă în serviciu…

Ieremia se mulţumi să rânjească complice, dar curând o umbră i se ivi pe chip, întrebându-se care vor fi consecinţele evenimentului în relaţiile internaţionale ale ţării. Mult mai experimentatul Zaharia interpretă destul de exact această schimbare de facies, căutând să-şi liniştească subordonatul:

– N-o să se întâmple nimic, e tot aia!

Tocmai când cei doi se gândeau că treaba lor se cam încheiase, putând să se refrişeze într-un bar, comisarul fu apelat pe mobil.

– Avem un tip împuşcat în cap pe Magheru – îşi anunţă colegul, după ce sfârşi convorbirea telefonică.

„Futu-i!” – gândi agentul Ieremia, care nu-şi mai vizitase blogul de mai mult de-un ceas.