Preşedintele părea indispus. Încă din zori îşi anulă două întâlniri cu ambasadori cicălitori, cerând să vină la el sepepistul Vasile. Ca un făcut, acela întârzie, astfel că-l găsi abulic, pe la al doilea pahar.
– Uite care-i chestia – îl abordă pe sepepist -, m-am plictisit de toate jocurile! N-ai ceva nou?
– Am unul foarte mişto, toată ţaraîl caută! Îi zice Vrăjmaşul interesului naţional…
Preşedintele se strâmbă, părându-i numele cam pompos, însă, prea îndestulat deMoorhuhn ori Addiction Solitaire, acceptă să-l încerce.
– Îl instalez? – se asigură Vasile că n-a înţeles greşit.
-Normal!
Camîn zece minute, jocul fu instalat şi pornit, iar şeful Statului îşi mai umplu un pahar şi completă nick-ul: Trojan – cum îşi zicea în spaţiul virtual.
– Ăsta-s eu? – întrebă, zărind o figurină ataşată numelui.
– Da.
– Şi de ce arăt aşa naşpa?
– Păi, cum ai vrea să arăţi?
– Nu ştiu… Tânăr, cu păr, cu doi ochi, cu gâtul neted…
– Aşa-i jocul! – scurtă Vasile discuţia.
– Mă rog. Şi acum ce fac?
– Păi, e primul nivel. Mergi pe potecă prin pădure. La un moment dat, o să apară o păsărică de jurnalistă. Tu trebuie să împuşti imediat trei păsări de aramă. Dacă nu le vezi sau nu le nimereşti, ziarista o să-ţi pună întrebări. Dacă minţi, se prinde, dacă spui adevărul, e mai nasol! O armată de găozari, păsărici şi ţigănci împuţite te vor afunda în codru şi-o să-ţi arate cum se face. Şi pierzi o viaţă…
– Da’ nu văd nicio pasăre!
– Cum nu, eşti chior? Scuze! Uite-le – zise sepepistul, şi i le arătă cu un creion.
– Aha! Deci, ele se ascund! Bun, m-am prins…
– La nivelul doi, eşti într-un bar. Apare un profesor, de ăla care scoate tâmpiţi. Rapid, trebuie să împuşti, din tot barul, trei sticle de bere. Dacă nu, apar o droaie de profi, te examinează, şi-ţi arată la closet cum se face. Şi iarăşi pierzi o viaţă… Apoi sunt alte nivele, cu medici şpăgari care-ţi arată cum se face, magistraţi corupţi care-ţi arată cum se face, politicieni ticăloşi, moguli, oligarhi, asistaţi social… La ultimul nivel, vin poliţiştii şi-ţi strigă: „Ieşi afară, javră ordinară!”. Tu eşti ascuns într-un boschet…
– Şi ce trebuie să fac?
– Să ieşi, n-ai auzit ce-ţi strigă oamenii ăia? Ei te preiau, îţi arată cum se face, şi te duc în faţa plutonului de execuţie.
– Şi aici, cum scap?
– Păi, sunt profesionişti, n-ai cum să scapi! Îţi arată cum se face şi pierzi ultima viaţă…
– Mda… Bun, da’ de ce se cheamă jocul Vrăjmaşul interesului naţional?
– Nu ştiu, aşa-i zice lui. Da’i fain!
Pingback: John Breck (1860 – 1899), pictor american impresionist « my heart to your heart
Pingback: Focul vânăt « Rokssana's Blog
Pingback: Golden Angle « O lume in imagini
Pingback: Serviciile de poliţie din Europa, în stare de alertă împotriva extremismului de dreapta « Supravietuitor's Blog
Pingback: Dreams « schtiel
Pingback: Pe ape…intr-o barca de hartie (2) « lunapatrata
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 76) « Teo Negură
Pingback: Soacra darnică « Link-Ping
Pingback: De-Amor, De-Amar, De Inima Albastra « Rokssana's Blog
EXCELENT!!!!!
Pingback: Care sunt atributiile presedintelui? De ce s-a cocotat Basescu in varful celor trei puteri ale statului? « Dum spiro, spero
Pingback: Censorship tells the wrong story « O lume in imagini
Pingback: COMIC CON 2011 « O lume in imagini
Pingback: The net « schtiel
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Salzburg şi câteva fotografii…deocamdată! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Pensionarii saraci care supravietuiesc “reformelor” voteaza domnule Lazaroiu « Hai ca se poate!
Cred ca astia s-ar descurca de minune la jocuri de indemanare. Practic pentru ei si au fost create asa tip de jocuri. Articolul e super 😀
Oricare ar fi acest președinte de care vorbești și în orice țară îndepărtată ar conduce, nu cred că ar sta să se joace pe calculator. Puținul timp liber, atunci când nu ar sluji poporul suveran cu truda frunții, l-ar folosi citind o carte. Poate ceva cu animale marine uriașe… sau cine știe, poate propria istorie. Ar avea ce reflecta…