Despre Palatul Bunelor Moravuri s-ar putea ca Dumneavoastră să nu fi aflat încă, în principal datorită faptului că înfiinţarea sa este de dată relativ recentă. Scopul edificiului menţionat este acela ca, păşind în el, cetăţeanul, sub supravegherea şi cu ajutorul unui personal calificat, să afle răspuns celor mai arzătoare întrebări care-l mistuie, precum: cine sunt? încotro mă îndrept? ce aşteptări am? ce-mi doresc cel mai mult? – şi alte astfel de îndoieli răvăşitoare. Metoda de lucru a personalului – atent selectat – este aceea a argumentării temeinice, după cum oricine poate verifica.
Trecând de curând pe-acolo, ca să-mi încasez procentele (mă rog, chestiuni personale, care mă privesc!), am auzit, răzbind din camera numărul 6, următorul fragment de dialog:
– Te faci, bă, portocaliu? Te faci?…
– Mă fac, dom’ Colonel, mă fac!
„Iată un om care a găsit Calea” – gândii, în vreme ce avansam pe coridor.
În dreptul camerei 12, am surprins o altă frântură interesantă dintr-o discuţie:
– De ce-ai vorbit, găozarule, necuviinţe despre doamna ministru la telefon?
– Ba n-am vorbit necuviinţe!… – încerca acela să nege.
– Minţi, bulangiule! – tună o voce aspră. Chiar noi te-am ascultat!…
„Această persoană este în pragul aflării Adevărului” – îmi fulgeră prin minte. Mulţumit, înaintai către camera 18, unde aveam de discutat ceva cu domnul plutonier-major Roman. Îl găsii ocupat cu îndatoririle profesionale, dialogând cu un cetăţean:
– Mai dai, bă, şpagă la oligarhi?
– Nu mai dau, dom’ plutonier!…
– Da’ cui o să dai tu şpagă?…
– Numa’ lu’ ăia care ţine cu Dom’ Preşedinte!…
– Aşa, bă! – zise mulţumit domnul plutonier şi, părinteşte, îi cârpi individului o pereche de palme, probabil ca într-un fel de pecetluire a legământului, dar şi cu un evident rol anamnetic. Acum, du-te la Recepţie şi achită taxa pentru consiliere şi tratament … – mai spuse domnul Roman, încheind şedinţa.
„Iată om care şi-a scăpat Viaţa” – gândii iarăşi, după care-am început să-i expun domnului plutonier-major pentru ce anume venisem.
De cand n-am mai trecut pe aici,vad ca totul e schimbat.
Doar povestea cu portocaliii si presedintele e aceeasi.
Ce bine ca eu nu voi trece niciodata pe acolo!Sunt prea neinsemnata,parca nici n-as exista.
Pe curand!
Pingback: Deschideri « Ioan Usca
draga Caius, succes cu blogul 🙂
Oceania: Mulţumesc!
Gabi:
Încerc diferite şabloane, nu ştiu pe care să-l las.
E fain sablonul asta.
Eu am trecut pe aici sa-ti spun ca esti foarte cunoscut.Am citit la CELLA. 🙂
P.S.Trebuie sa ma uit sa vad pe ce pozitie ai ajuns pe ZeList. ;P
„”””- Da’ cui o să dai tu şpagă?…
– Numa’ lu’ ăia care ţine cu Dom’ Preşedinte!…
– Aşa, bă! – zise mulţumit domnul plutonier şi, părinteşte, îi cârpi individului o pereche de palme, „””
……oo da e tare terorit!!!!! omu poate da spaga cui vrea.. 🙂 🙂 ..si in plus ..mai ie si dupace dupa ceafa!!!
Staşnic domnul plutonier Onici, parcă şi simt perechile de palme.
Black Angel:
La Palatul Bunelor Moravuri e altfel!
Dan:
Domnul Onici e om bun, m-a ajutat şi la blog!
Bună Caius! Blogul arată bine, postarea are miez și haz, felicitări!
Mulţumesc!
Textul acesta m-a convins să vă adaug în lista de blog-uri… Însă am făcut un artificiu, botezându-vă Caius & Vania!
Succes!
Pingback: Fularul « Ioan Usca
Dumitru:
Mulţumesc, am trecut şi eu!
Dragoste mare in camera 12! Sa-i mute cineva in celula 12…
Pingback: O duminica ploioasa sau blogroll uitat la Dinar « Lady A
Norocu’ tau cu vania…:)!
Domnul plutonier a insistat cel mai mult să-mi fac blog.
palmele au fost ca sa-l scoata din starea de hipnoza, ma gandesc..
Pingback: Mima (tot un fel de leapşă)! « Vânare de vânt
Păi şi domnului plutonier major ce-i iese din blogul ăsta, de a insistat să-l faci? 😀
Pingback: Surprize « Ioan Usca
Mi-am arogat dreptul de a şterge Palatul Bunelor Moravuri de pe harta mea turistică. Nu o să găsesc pesemne Calea, Adevărul şi Viaţa. Se mai întâmplă.
P.S. Îmi place cum ai zugrăvit!
Pingback: Mima :))) « lenesrau's Blog
Pingback: Marți « Gabriela Savitsky
îţi pui singur pingurile ori trebe’ să le facem noi pă toate?
ajungi tu primul în zelist când îmi văd io blogul portocaliu cu aşa apucături:)
vezi că te-am pus şi în blogroll, poate vrei să te şterg :p
[… amărâtul ăla de CAIUS. Af’erim… ]
offf
Paul:
Nu ştiu de ce i-a tras palme. Probabil aşa trebuie.
Ada:
M-a mai ajutat şi domnul plutonier.
Cella:
Am lucrat de noapte, abia am ajuns. Nu pot lăsa comentariile la liber, că sunt tot felul de derbedei!
bine faci, că nici eu nu le las la liber, derbedieii şi derbedeele tropăie prin zelit, ai grijă de tine şi deratizare faină p-acolo: rade-i/le!!!
Ăsta-i un coșmar, nu o cale.
Și o logică strâmbă, nu adevărul.
Decât așa o viață…
Cella:
O să-i rad, dar încă n-am avut niciun spam, că-s la început.
Gabriela:
Dacă iese procentul…
Am vazut cat e procentul.
Cat trebuie sa iasa ca sa fii multumit?99,9%? ;P
Pingback: Indicii anatomice – 23 « Ioan Usca
Mă gândeam să te trec la blogroll, dar mi-i că l-om pune pe Vania la prea multă treabă…
Hai că te trec totuşi, că mi-e peste mână să ajung aici pe ocolite. Domnul cu mila! 😉
Pingback: Părere « lenesrau's Blog
Pingback: Ziua nopții iguanei « Gabriela Savitsky
Pingback: Indicii anatomice – 24 « Ioan Usca
Pingback: Noapte de februarie « Gabriela Savitsky
Caius draga, ce bine stai in Zelist!!!
Felicitari!
Pingback: Indicii anatomice – 25 « Ioan Usca
… Caius…. pe cand o noua postare??????
Pingback: Studiu exhaustiv despre femei « Ioan Usca
Domnule, da ce specialisti sunt cei ce lucreaza in palatul asta!
Tu in ce camera ai intrat?
Ai aflat calea?
Pingback: Prietena mea Natasa I « Hai ca se poate!
Hai, bre, cu noutăţi! Aşa vrei să creşti în zelist?! Tu nu vezi că-i suficient să scrii trei rânduri, că restul îl facem noi?!
Dumnezeu dă, dar nu-ţi pune în straiţă! 🙂
Am postat.