Parada

Sub impresia ultimei parade gay ce se anunţă, domnul plutonier-major Onici intră în Papa-Caffe entuziast:

– Mi-a trăsnit o chestie!

– Care? – întrebarăm cu toţii, ştiind că lui Viorel nu prea-i trec banalităţi prin minte.

– Cică, monica macovei susţine parada gay… Ce-ar fi, mi-am zis, să organizăm şi noi o paradă hetero?…

Ideea ne luă oarecum prin surprindere.

– La ce ne-ar folosi? – întrebă Filaret.

– Păi, ne exprimăm în mod democratic! Apoi, nu ne vom mai simţi discriminaţi…

– Dar costurile? – întrezări Marcel un alt aspect.

– Facem cerere să fim sponsorizaţi de Ministerul Tineretului şi Sportului…

– Păi, ăia-s cu tineretul… Dar heterosexualii vârstnici?

– Ei stau pe margine şi ovaţionează!

– Şi sportul?

– Ăla vine după paradă…

Una câte una, toate obiecţiile căzură, astfel că ne apucarăm să ne organizăm. Întâi, se cerea să afişăm lozinci pertinente, precum: „Vrem gagici!”, „O frigem normal”, „Ce-i un paloş fără teacă?”, „băsescu fără şuviţă-i precum cel circumcis” ori „Nu vrem să ne-o sprijine Falcă!”.

În paralel, nici doamnele nu iroseau vremea. Teodora alcătui un panou pe care scria: „Îşi au şi bărbaţii rostul lor”, în vreme ce Mirela fu mai explicită: „Vrem…!”. În timpul marşului, însă, datorită prezenţei unui domn mai înalt în coloană, nu se putu citi întregul înscris, asistenţa fiind nevoită să se rezume doar la presupuneri.