Lovitura – 1

I.

 

 

           

            Uneori, lui Victor i se făcea dor de Violeta ca de-o pomană electorală! Adevărat, şi Violetei îi era dor câteodată, însă mai rar şi, în plus, cei doi adeseori nu se sincronizau.

            „Trebuie s-o impresionez cumva astfel ca dorinţa ei să fie permanentă, o perioadă mai lungă de timp!” – îşi zise bărbatul, gândindu-se ce anume ar putea-o mişca într-o asemenea măsură. Bijuterii îi oferă şi alţii, astfel că ar fi oarecum plat să se înfăţişeze cu cine ştie ce coliere. Inelul s-ar putea interpreta, fără a mai adăuga că lui Victor îi displace să simtă metal pe spate. Fără îndoială, însă, va găsi el ceva!

            Pornind de la mărunţişuri, eroul nostru ajunse un maestru incontestabil în furturi spectaculoase, încununarea activităţii sale fiind subtilizarea unui tramvai din Bruxelles. Poate, dacă n-ar fi chefuit cu prietenii în măgăoaia de metal, nici n-ar fi fost prins şi, implicit, repatriat. Fireşte, a declarat că nu ştie nimic despre furt, susţinând că a găsit tramvaiul acolo, dar era greu de crezut că un cetăţean român care locuieşte ilegal în Belgia nimereşte în plin câmp taman peste un tramvai furat în ajun. „Dar, să găseşti tramvaie în câmp e mai plauzibil? Nu vedeţi că totul se leagă?” – pledă el, mai bine ca un avocat. Însă singur Victor fu legat, figurat vorbind, adică urcat pe o cursă către Bucureşti.

            „Oricum, n-o să-i duc Violetei un tramvai, deşi ar fi haios” – îşi zise, scormonindu-şi mintea pentru a-şi aminti preferinţele femeii de care, mai cu seamă în strălucirea soarelui de Aprilie, i se face adeseori dor.

„Dor! Pe naiba! Sunt mistuit de pofte, asta e! Mă stăpânesc patimile!…”  Amintindu-şi pe dată că nu se află la spovedanie, părăsi curând mustrările de conştiinţă – ori ce-or fi fost – şi reveni la chestiunea care-l preocupa în mod predilect, chiar dacă mintea-i era bântuită şi de alte prostii.

            Brusc, îşi aminti de Ilie Izbiceanu, plastician despre care, în mod cu totul nefiresc, Violeta susţine că este magistral. În opinia lui Victor, era doar un bou infatuat, având în comun cu arta cam cât avea el cu zborurile cosmice. Lucrările sale, ca să le numim în vreun fel, erau simple vreascuri prinse între ele cu sfori şi, uneori, cu chewing gum, clefăită în prealabil. „Cică, o nouă viziune asupra lumii, abstractul extramundan plonjând în cotinianeitatea banalizată şi banalizantă!… Măcar eu, când mă piş în gang, n-am pretenţia că fac artă, deşi criticii ar putea să susţină asta, contra unui coniac bun!”

            În anumite cercuri, Ilie Izbiceanu era numit I.I., însă, cum restul lumii se gândea mai degrabă la fostul preşedinte Ion Iliescu, nu se abuza de aceste iniţiale. Dar, influenţat de Violeta, Victor îi spunea sculptorului – sau ce dracu o fi – I.I.-ul, măcar că întotdeauna o făcea cu ranchiună. „Adică, ăla-i magistral, iar pe mine mă caută doar când îi dau ghes hormonii!”

            Cum toate în univers sunt complementare, Victor avu brusc o iluminare, dându-şi seama că tocmai I.I.-ul i-ar putea rezolva problema. Izbiceanu expunea chiar atunci câteva aiureli de-ale sale la Muzeul de Artă din Caracal, locaţie din care putea să fure oricine, cu atât mai mult el, cel care subtilizase şi-un tramvai din Bruxelles.

            „Am să-l fur pe Prometeu şi-l voi dărui Violetei” – decise.

            Prometeu era tot o tâmpenie de-a lui Izbiceanu, însă aşa-i pusese numele.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Lovitura – 1

  1. gabriela spune:

    Nici Prometeu nu ar fi suficient pentru a atrage atentia Violetei.🙂 Mie mi-ar fi placut sa primesc un tramvai. Doar pentru simplu fapt ca nici o alta femeie nu a mai primit un astfel de cadou, nu neaparat pentru gestul inedit al autorului. Oare ar mai fi palpitanta viata unui barbat daca nu ar trebui sa impresioneze vreo Violeta?

  2. Pingback: Comentarii la Cartea Profetului Zaharia – 1 | Ana Usca

  3. Pingback: Comentarii la Cartea Iona – 1 | Ioan Sorin Usca

  4. Pingback: Poveste de Paşti « Ilarie

  5. Sărbători Fericite alături de cei dragi.
    Toate cele bune.

  6. Neliniştitu' spune:

    Sănătate şi Sărbătoare Luminată să vă fie şi aici.🙂

  7. Pingback: Întrebarea | Per aspera ad astra

  8. Pingback: SARBATORI FERICITE! SI LA MULTI ANI CELOR CARE POARTA NUMELE MARELUI MUCENIC GHEORGHE PURTATORUL DE BIRUINTA! – NE TREBUIESC CEL PUTIN UN MILION DE GHEORGHE CA SA II RAPUNEM PE TOTI BALAURII CONTEMPORANI « Hai ca se poate!

  9. g1b2i3 spune:

    Sarbatori fericite si un Paste senin si fericit!

  10. Pingback: Antoine Vollon (23 aprilie 1833 – 27 august 1900), pictor realist francez « my heart to your heart

  11. Pingback: Hristos a înviat din morți « my heart to your heart

  12. Pingback: Ceva mai simplu « Teo Negură

  13. Pingback: Hristos a înviat! « Supravietuitor's Blog

  14. Pingback: Ultimul Mitropolit – 10 « Ioan Usca

  15. Pingback: Ioan Usca – Comentarii la Facerea – 20

  16. Pingback: BAKINGĂM VERSUS “GOAGĂL” ŞI “SUCCESURI” | Madi şi Onu Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s