Conexiuni

Deşi destul de priceput la fotbal, Tavi nu ieşise în evidenţă în vreun mod deosebit până-n clasa a şasea. Atunci, prin luna Martie, maică-sa greşise şi amestecă între rufele albe şi două tricouri întunecate, astfel încât chiloţii lui Tavi fură compromişi.

            „Oricum îi porţi pe dedesubt” – rezolvă doamna problema, iar Tavi nu era copilul care să se sinchisească de fleacuri. Dar, schimbându-se pentru ora de sport, colegii fură fascinaţi de chiloţii flauşaţi care – oarecând albi şi cu ursuleţi albaştri – acum erau într-o nuanţă gri cârpă de praf – cum scorni Mihai ad-hoc -, ursuleţii devenind irecognoscibili. Pe scurt, Tavi avea cei mai urâţi chiloţi din toată şcoala generală numărul 22, amănunt aflat de toată suflarea până-n recreaţia următoare, inclusiv de doamna dirigintă.

            Fetele, mai cu seamă, făcură caz de noutate, până şi unele eleve de-a opta acostându-l pe nefericit:

– Nu ne arăţi şi nouă chiloţii?

Poate din pricina unei legi cosmice a compensaţiei, Tavi începu cam tot pe atunci să aibă premoniţii. Astfel, într-o zi stârni ilaritate spunând, înaintea unei partide de fotbal, că vor câştiga cu 6-5 meciul cu cei din D. Fireşte, nimeni nu-l luă în serios. Însă, după ce scorul se adeverise întocmai, fiind pentru prima dată când clasa lor reuşea să învingă, colegii îl priviră cu mai multă atenţie. Peste câteva zile, anunţă că Dan, dintr-a VI-a C, îşi va rupe amândouă mâinile în acea zi. Cum probabilitatea ca Dan să-şi rupă ambele mâini era mult mai mare decât aceea de-a-i învinge pe cei din D, colegii de clasă îl crezură. Dan fu reticent, astfel că-şi rupse mâinile conform intuiţiei lui Tavi.

Treptat, ajunse să i se spună profetul, doar uneori câte-o fată mai obraznică prefăcându-se nedumerită:

– Care profet, ăla care şterge praful cu chiloţii?